Boris Johnson isi poate indeplini in aceasta saptamana visul de cand era student la scoala de elita Eton si la Universitatea Oxford: sa fie prim-ministru al Regatului Unit. Daca nu exista o surpriza majora, cei 160.000 de militanti ai Partidului Conservator il vor legiona pe Johnson ca noul lor lider, in locul Theresei May.
Aproape automat, Regina Elisabeta a II-a este de asteptat sa incredinteze formarea Guvernului carismaticului fost primar al Londrei, care s-ar putea stabili deja in Downing Street.
Victoria lui Boris Johnson in cursa de succesiune interna a conservatorilor impotriva lui Jeremy Hunt, actualul ministru de externe, sa bazat pe pozitia sa agresiva fata de Brexit (iesirea Marii Britanii din UE). Bazele conservatoare sunt foarte eurosceptice, iar Johnson le-a promis ca se va rupe de UE pe 31 octombrie „orice ar fi”, chiar daca nu exista un acord de divort. Hunt, dimpotriva, este mai flexibil si a fost dispus sa prelungeasca data despartirii pentru a facilita o tranzitie ordonata.
Prin urmare, prioritatea lui Johnson va fi pregatirea tarii pentru un Brexit haotic. Desi nu admite ca este optiunea lui preferata, probabilul premier spune ca, daca Bruxellesul nu va fi de acord sa faca concesii asupra pactului de iesire pe care l-a negociat May – lucru pe care Comisia Europeana il exclude -, va exista o rupere brusca in privinta 31 octombrie, care poate intrerupe de la o zi la alta fluxul comercial si de persoane dintre Regatul Unit si UE.
Ciocnire cu Parlamentul
Problema pentru Johnson este ca componenta parlamentului britanic este foarte diferita de cea a militantitatii conservatoare. Majoritatea Camerei Comunelor se opune unei iesiri fara acord, adaugand opozitia si unii parlamentari conservatori pro-europeni. Acest lucru face ca actuala majoritate conservatoare de doar trei locuri (inclusiv partenerii sai Partidul Unionist Irlandez) sa fie foarte fragila. Prin urmare, Westminster ar putea opune veto unui Brexit indraznet, generand o ciocnire aproape constitutionala intre puterile executive si legislative.
Unii sustinatori Johnson au ajuns atat de departe incat au sugerat ca legislatura ar trebui suspendata in zilele dinaintea Brexitului, pentru a impiedica parlamentarii sa blocheze o iesire fara acord. Partidele pro-europene cauta formule, chiar si legale, pentru a preveni aceasta viclenie.
O solutie pentru acest impas ar fi amanarea Brexit-ului si convocarea alegerilor generale. Johnson are putine stimulente sa faca acest lucru, deoarece o noua amanare a divortului de UE ar putea da aripi partidului Brexit al lui Nigel Farage, in detrimentul conservatorilor. Vizavi, la randul lor, laburistii inclina spre sustinerea unui al doilea referendum in cazul castigarii alegerilor.
Din acest motiv, unii analisti inca spera ca noul director executiv va cauta un fel de variatie a acordului lui May, care urmeaza sa fie aprobat de Parlament. Andrew Duff, de la Centrul European de Politica, sugereaza ca o optiune ar fi mentinerea datei oficiale a Brexit-ului la 31 octombrie, dar prelungirea perioadei de tranzitie cu pana la cinci ani (acum se au in vedere doar doi ani). Regatul Unit si UE ar putea negocia un nou acord comercial care sa faciliteze viitoarea continuitate a schimburilor libere pe controversata granita irlandeza.
Totul va depinde de care dintre cele doua fete ale lui Boris predomina. Sunt cei care isi amintesc de perioada sa de primar al Londrei (2008-2016), cand era un politician pragmatic si deschis catre diversitate. Altii indica cariera sa plina de evenimente ca ministru de externe (2016-2018), cand ambitia sa l-a facut sa imbratiseze cel mai radical steag al Brexit-ului, neglijand activitatea diplomatica.
Inainte de a ajunge la acea faza cruciala a procesului, Johnson are cateva saptamani de relativ calm pentru a-si pregati strategia. Parlamentul britanic intra in vacanta de vara, iar Comisia Europeana va functiona si ea la jumatate de acceleratie in luna august. Primul pas va fi numirea ministrilor in urmatoarele zile, alaturi de care la o data ulterioara veti putea trasa liniile principale ale programului dumneavoastra.
In acest sens, ministrul de Finante, pro-europeanul Philip Hammon, a anuntat ieri ca va demisiona daca Johnson este noul premier. „Voi demisiona” inainte ca Johnson sa formeze guvern, a spus Hammond. The Sunday Times a publicat ieri ca ministrul Justitiei David Gauke, care, la fel ca Hammond, este si el impotriva Brexit-ului, va demisiona.
O alta intentie a lui Johnson in primele saptamani este de a negocia un acord comercial cu Statele Unite, pentru care spera sa beneficieze de simpatia lui cu Donald Trump.
Prima sa provocare ar putea fi raspunsul la criza din Golful Persic, in urma deturnarii unei nave britanice de catre Iran. In sectiunea economica, Johnson a promis la inceputul campaniei ca va reusi pe mai o reducere a impozitelor pentru cele mai mari venituri. Controversa generata de aceasta masura l-a facut pe lider sa o elimine din lista sa de prioritati.
Intr-o declaratie, sefii britanici CBI solicita lui Johnson „o iesire ordonata din UE” ca context pentru a lansa un plan amplu de relansare a economiei britanice.
