Atlantida, o insula sau un continent care ar fi disparut, odata cu locuitorii ei, din cauza unui cutremur sau a unui tsunami. Un taram misterios, a carui locatie e cautata si astazi de oamenii de stiinta.

O insula, undeva in Mediterana, despre care, pentru prima data, vorbeste Platon, cam cu 400 de ani inainte de Hristos. Si, daca ar fi adevarat ce spune el, atunci ar insemna ca Atlantida a disparut cu aproximativ 9 milenii inainte de epoca lui. Nimeni nu stie exact ce si cum a fost acest tinut, dar se spune, ca despre toate lucrurile disparute si misterioase, ca era o insula de o deosebita frumusete, ai carei locuitori erau bogati si civilizati. De aceea oamenii de stiinta au cautat-o dintodeauna, chiar daca nu se stie daca a existat vreodata cu adevarat. Si daca ar fi sa vorbim despre locatie, ei bine, aceasta este imposibil de stabilit.

Insa astrofizicianul rus, Alexandr Cecelnitki, are o noua teorie – Atlantida a fost in Alaska. Si pentru ca imparatul rus Alexandru al II-lea a vandut Alaska americanilor, cel putin asa spune legenda, pe sapte milioane de dolari, Rusia nu mai poate revendica aparteneta de Moscova a mirificului teritoriu. Cum de s-a apucat Cecelnitki sa studieze o problema atat de dezbatuta, aproape banalizata de indelugile cautari, toate ramase fara niciun rezultat? Ei bine, demersul sau are o singura explicatie: pasiunea. De mic a fost interesat de acest teritoriu misterios si l-a cautat acolo unde nimeni nu se gandise. In Alaska.

Limitele lumii

Cecelnitki a fost tratat cu oarecare suspiciune, s-a crezut ca ar fi un savant cufundat in cercetarile lui, avand vise sau viziuni rupte de realitate. Dar i s-au ascultat totusi argumentele. Si nu au fost deloc de neglijat. Omul de stiinta a inceput prin a argumenta ca Atlantida nu a fost nicidecum in Marea Mediterana, asa cum sustin cei mai multi dintre confratii sai. Primul argument: Coloanele lui Heracle nu se aflau la Gibraltar. El a invocat in acest sens marturiile scrise ale lui Aristotel, Hesiod si Tacit. Cecelnitki spune ca ele marcau limitele lumii, nu pe ale Mediteranei. Pana in secolul V i.H., Stramtoarea Gibraltar se numea simplu stramtoare si nu se lega nicidecum cu Coloanele lui Heracle. Asadar, zona cautarilor trebuie sa se extinda, e de parere savantul rus, pana la limitele lumii de atunci. Platon descrie Atlantida ca o vale inconjurata din trei parti de munti inalti. Clima de acolo era blanda pentru ca muntii o aparau de vanturile nordice. Prin urmare, Cecelnitki incearca sa convinga ca asemenea locatie n-ar fi putut sa fie decat Alaska.

Acolo exista valea fluviului Iukon, inconjurata din trei parti de munti inalti si deschisa doar vanturilor apusene. Contradictia (Atlantida era batuta de vanturile sudice) se rezolva foarte simplu. In urma cu 11.000 de ani, atunci cand, potrivit lui Platon, Atlantida s-a scufundat in mod neasteptat, Alaska nu era atat de pustie si rece, situandu-se, intr-adevar, in sud, pentru ca Polul Nord se afla atunci in partea nord-estica a Americii, in Golful Hudson. Si, respectiv, pentru Alaska, estul actual era nordul. Din punct de vedere geografic, se afla la latitudinea Parisului sau Londrei. Mai mult decat atat, pozitia axului de rotatie a Pamantului in acele vremuri coincidea cu asa-zisul ax ecliptic, deci pe Terra nu exista schimbarea anotimpurilor. De aceea se pare ca pe latitudinea vaii Iukota era atunci o vesnica primavara. Inca un element care inrudeste Alaska cu Atlantida este prezenta abundenta a zacamintelor minerale, inclusiv cele de aur: se stie, datorita lui Platon, ca oamenii din Atlantida erau bogati.

Cutremur, eruptie vulcanica sau meteorit?

Iata ce scria Platon despre Atlantida: In aceasta insula care se numea Atlantida a aparut o a mai multor tari (n.r. – in genul Uniunii Europene de astazi), alianta a carei putere se intindea asupra intregii insule, asupra multor alte insule si asupra unei parti a continentului. Si, in afara de aceasta, ei au intrat in posesia Libiei, pana in Egipt, si a Europei, pana in Tirrenia. Si toata puterea aceasta a fost folosita pentru a fi subordonate pamanturile noastre si ale voastre…. Atlantii, aproape concomitent, au suferit o dubla lovitura – au pierdut campania militara si au trait un cataclism natural, inundatii sau un cutremur major. Ce s-a intamplat acolo, de fapt, nu stie nimeni. Cert este ca, spune Cecelnitki, trebuie sa identificam exact locatia acestei tari care a existat in urma cu 110 de secole. S-a intmplat ceva ce noi nu cunoastem – poate ca atlantii au pierit, asemenea dinozaurilor in urma cu 65 de milioane de ani, din cauza unui meteorit sau s-a miscat ceva in adancurile pamntului…

Pamantul zeilor

Potrivit lui Cecelnitki, tocmai in aceea vreme, Polul de Nord a inceput sa se deplaseze spre Arctica. Ceea ce nu putea sa nu provoace o reactie tectonica gigantica, in speta, in Alaska, tinutul care, practic, domina deja toata lumea, putand fi inundat. Drumul de la Atlantida-Alaska pna la Mediterana s-a transformat intr-un namol de netrecut… care facea navigatia inutila. Declarand ca Atlantida se afla in Alaska, cercetatorul rus propune o ipoteza si mai interesanta: tara care s-a scufundat a fost precursoarea civilizatiei noastre, despre care la diferite popoare s-au pastrat numeroase mituri. Tocmai din Alaska, afirma el, traditia culturala avansata a patruns si a cucerit lumea antica. Alaska-Atlantida a fost numita in mod diferit: Pamantul Zeilor, Hiperborea, Ultima Thule, Sumeria, Astlan (la azteci) si, in sfarsit, celebrul Eden din Biblie.

Muntele cu trei capete

Cecelnitki foloseste drept argumente ale ipotezei sale mai multe mituri si simboluri: tridente cu care erau inarmati zeii, munti cu trei capete, inclusiv muntele misterios Meru, sau muntele Mir din mitologia induista, care se afla in centrul Pamantului, dedesubtul Stelei Polare, inconjurat de Oceanul Mondial. Pe cele trei varfuri ale acelui munte, unul de aur, altul de argint si al treilea de fier, stateau Brahma, Visnu si Siva. Un astfel de munte cu trei varfuri se afla in Alaska – Mac Kinley. Unele date atesta faptul ca muntele Mac Kinley este tocmai Muntele Lumii, iar Alaska – centrul stravechi al lumii. Toate acestea nu sunt decat dovezi indirecte, dar prezentate la un loc ii pot impresiona pe sceptici.