Povestea mea pare simpla dar citind-o veti realiza ineditul situatiei. Pe el l-am cunoscut navigand pe Internet. Cautam sa scap dintr-o relatie care nu mai functiona. Prietenul meu se vedea cu alte femei si ma neglija si oricat investisem eu in acea relatie s-a dovedit insuficient.

In fond, asa este in dragoste: trebuie sa existe un echilibru… Cu cat unul iubeste mai mult cu atat celalalt iubeste mai putin. Daca amandoi s-ar iubi enorm, atunci acea dragoste ar exploda si s-ar termina ca in Romeo si Julieta.

Nu Romeo si Julieta prezentat la  PRO TV  in varianta manelista, cu nu stiu ce Copil de aur si a sa draguta, ci acei Romeo si Julieta care au platit cu viata lor o poveste de dragoste respinsa de propriile familii….

Asa ca, atunci cand l-am gasit pe el, am crezut ca am intalnit iubirea vietii mele. Ma abordase chiar cand voiam sa ies din pagina respectiva de net. Avea ID-ul MC4all…In primul moment am crezut ca este un strain, pentru ca vorbea destul de prost romaneste… apoi mi-a spus ca foloseste o tastatura nemteasca si ca din cauza asta apar greseli gramaticale…

Tot ceea ce vorbeam era extraordinar… parea ca ne completam reciproc… Imi dadea senzatia ca uneori imi ghiceste gandurile. Numai ca, ori de cate ori voiam sa ne intalnim, imi spunea ca asa ceva nu se poate. Si cand intrebam de ce, imi raspundea glumet: “Pai eu sunt Mos Craciun, iubire. Eu nu pot fi vazut… Iti pot citi gandurile si iti pot aduce daruri si cadouri multe, pentru ca asta este treaba lui Mos Craciun. Dar altceva, zau, nu vad ce-am mai putea face…Asa ca, ho, ho, ho, draga mea, dar e mai bine sa nu ne vedem”…

Ma suparam cand vedeam ca ma ia peste picior si glumeste, in timp ce eu fierbeam pe dinauntrul meu. Credeam ca este casatorit sau ca are o relatie si ca si-a batut joc de mine. Ii faceam tot felul de reprosuri dar facea haz de ele… “fata Mosului, pai tu de la ce crezi ca vine ID-ul meu? Inseamna Mos Craciun for all… “… si parca il auzeam cum rade de undeva de departe, poate de la celalalt capat al Pamantului… Si paradoxal, desi ma durea respingerea lui, radeam si eu impreuna cu el…

Asta pana cand intr-o zi de 24 decembrie… eram singura, pentru ca Mihai, prietenul meu, se intalnea cu o alta femeie. Mie imi spusese ca se duce la munca, dar o amica m-a sunat din oras sa-mi spuna ca l-a vazut a un restaurant cu o blonda…

Afara ningea superb, la TV erau colinde, iar singuratatea din mine devenea din ce in ce mai accentuata… Atunci am intrat pe Internet si l-am cautat pe MC…i-am spus ca trebuie sa-l vad neaparat. Mos Craciun sau nu, eu nu mai vad viata fara el… si ca daca nu ne vom vedea sunt in stare sa fac o prostie…

A incercat sa ma convinga ca este mai bine sa lasam lucrurile asa cum sunt, dar incapatanarea din mine si-a spus cuvantul. I-am spus ca ma duc pe Intercontinental si il astept acolo pana la miezul noptii. Iar daca nu vine, nu voi mai cobora decat sarind in gol… Ma saturasem de golul din mine si din preajma mea. Voiam sa simt iar cum pulseaza viata in mine…

Nici eu nu stiu cum am ajuns pe terasa Intercontinentalului… Din piata Universitatii se auzea harmalaie si diverse trupe cantand… Cred ca am stat acolo mai bine de 2 ore… Mai era putin pana la miezul noptii si el nu venise…

M-am apropiat de marginea cladirii cand am avut o senzatie stranie… aveam impresia ca fulgii s-au oprit din caderea lor si stau suspendati in aer. Am mai auzit cum incepea “Silent night”… se auzea perfect, de parca cerurile s-ar fi deschis si ingerii ar fi cantat in cor…. Primul gand a fost ca am cazut si ca asta e prima traire de dupa moarte… Dar totul parea incredibil de real.

Atunci, in spatele meu, am auzit zgomote de zurgalai… “Ho, ho, ho…” striga o voce care imi era cunoscuta din copilarie… M-am intors si l-am vazut pe Mos Craciun… A coborat din sanie, s-a apropiat de mine si m-a luat in brate, asa cum ma lua bunicul cand eram copila si mergeam la el, la tara, in vacantele de iarna… “Copila Mosului draga, ce vrei sa faci tu?! Viata este frumoasa si merita traita…Este cel mai frumos cadou al omenirii”. Bine, Mos Craciun, dar ce sa fac?” l-am intrebat. “Fa ceea ce au uitat sa faca oamenii mari: crezi din nou in Mos Craciun ca in copilaria ta”.

Atat mi-a spus si am simtit cum vorbele lui au avut un ecou fantastic in mine. Am avut senzatia ca ma patrund ca un rau de foc si ard tristetea din interior. Aveam sentimentul ca sunt extrem de usoara si ca pot face orice…

Apoi Mos Craciun s-a urcat in sanie si a plecat mai departe… Si atunci mi-am dat seama ca era noaptea de Ajun, noaptea in care cerurile se deschid si mos Craciun vine la fiecare in parte, aducandu-ne daruri multe si cadouri… Venise si la mine si-mi daduse cel mai frumos cadou: imi daduse puterea de a o lua de la capat, de a trai o a doua viata, mai buna ca rima, plina de dragoste si de impliniri…

Acum, cand scriu randurile astea sunt casatorita cu un barbat minunat si avem impreuna doi copii speciali. Si am grija de copiii mei sa se bucure din plin de sarbatorile de iarna. La fiecare Craciun le dau cadouri multe si daruri minunate si le spun povesti cu Mos Craciun.

In fiecare Ajun ne adunam toti patru in jurul bradului si asteptam sa se apropie miezul noptii. Si de fiecare data, la aceeasi ora, de afara se aud clinchete de zurgalai si o voce puternica si blanda, imprastie linistea noptii: “Dii Prancer… Hai Dasher… Usurel Rudolph…”. Copiii mei stiu ca Mos Craciun a venit si pentru ei, dar eu stiu ca trece si pentru mine, pentru ca si eu cred in Mos Craciun…