Culturile arabe si islamice au si ele creaturile lor legendare, efrit fiind una dintre ele. Aceste creaturi supranaturale se aseamana foarte mult djinilor sau duhurilor magice, ele avand putere si istetime indestulate. Ei fac parte din clasa duhurilor infernale, aflandu-se sub nivelul ingerilor in ierarhiile mitologice arabesti. Locurile in care iubesc sa traiasca aceste fiinte sunt ruinele si locurile intunecate din subsolul pamantului. Ei sunt clasati in structuri sociale similare acelora caracteristice triburilor arabice si au in constructia lor regi, clanuri si triburi.

Efrit este descris in legende ca o creatura inaripata de foc ce poate fi ori barbat ori femeie. In general, aceste creaturi se casatoresc unele cu altele, insa nici posibilitatea indragostirii efritilor de oameni sau invers nu este exclusa. Fiintele supranaturale sunt extrem de puternice si dau dovada de imunitate in ceea ce priveste loviturile realizate asupra lor prin intermediul fortei si armelor conventionale, singura lor slabiciune fiind magia. Oamenii se folosesc de slabiciunea gasita la aceste creaturi pentru a le captura si a le folosi in interesul lor sau le pot ucide.

Fiecare efrit poate da dovada de bunatate sau de rautate, alegand in ce sa creada si cum sa reactioneze atunci cand da peste un om aflat la ananghie. Ei pot fi credinciosi sau lipsiti de credinta si pot sa fie buni sau rai, sa actioneze violent si egoist sau altruist. De cele mai multe ori insa, efritii sunt caracterizati prin violenta, nastrusnicie si cruzime. Chiar cuvantul ifrit, care provine din limba araba, se traduce prin rau.

Efritul este prezent si in Coran, insa si in literatura. Cele mai cunoscute exemple in care apar efritii sunt povestile Cele 1001 de Nopti. Intr-una din povesti, un tanar print este atacat de pirati si se furiseaza intr-un subsol al unor ruine pentru a scapa. Acolo, el gaseste o tanara frumoasa ce fusese rapita de un ifrit si se culca cu aceasta. Creatura malevolenta insa afla si ii ataca pe cei doi, transformandu-l pe print intr-o maimuta si lasandu-l neputincios. O printesa insa il salveaza pe tanarul print si porneste la lupta impotriva creaturii, aceasta din urma transformandu-se in diverse animale, fructe si foc pana cand, intr-un final, este distrusa. Spiritul este deci unul rau in poveste, insa nu este destul de destept, putand fi pacalit usor de protagonisti.

Si in literatura medievala iraniana exista povesti legate de efrit si nici acestea nu pun creatura intr-o lumina mai buna. Din legende se stie ca efritii se formeaza din sangele oamenilor ucisi fara mila. Pentru a impiedica acest proces de creatie, este nevoie ca un cui nefolosit sa fie trecut prin sangele victimei. Se pare si ca aceste fiinte erau considerate a lua infatisarea Diavolului, a victimei sau a unei furtuni de nisip covarsitoare.

Povestile acestor creaturi erau la moda in cultura egipteana pana in cel de-al Doilea Razboi Mondial, marturii in acest sens venind din partea britanicilor care spuneau ca localnicii ii avertizau sa nu se avante prin catacombe pentru ca acolo locuiesc efritii. Aceste fiinte i-ar fi pacalit pe soldati, facandu-i sa se piarda prin ruine. Se mai spunea si ca ei au puterea de a-i transforma pe oameni in animale oricand doresc.

Chiar si in jocurile video exista personaje ce seamana cu efritii. In Heroes of Might and Magic exista unitati ce seamana acestor fiinte supranaturale, iar in multe jocuri ale seriei Final Fantasy, personajul Ifrit este infatisat ca un elemental de foc ce poate fi conjurat care poate sa isi atace toti inamicii in acelasi timp. Asemanarea sa este izbitoare cu cea a unui demon, acesta avand parul in flacari, coarne lungi si infricosatoare si piele neagra-verzuie.