In primul episod al acestui reportaj v-am redat citeva dintre datele de ansamblu referitoare la cele vazute la Budapesta, la Festivalul International al Cartii. Astazi am sa va povestesc cum anume s-au vazut „ale noastre” chestiuni F&SF in cadrul tirgului de carte si am sa va spun si cu cine m-am intilnit.

Standul Galaktika

Inca de la intrarea in parcul Millenaris am zarit un prim obiectiv: taraba celor de la Galaktika, venerabila publicatie lunara a vecinilor nostri. Aici se puteau achizitiona reviste mai vechi si proaspete si carti editate de colectivul de-acolo; cind si cind, poposeau pe-acolo Vader, un Sith si un stormtrooper, iar pe peluza din preajma se preumbla un mini-robot pasitor alimentat cu energie solara. Dragut!

Standul Delta Vision

Am intrat in pavilion si m-am indreptat spre standul prietenilor de la Ad Astra, trecind insa si pe linga standul editurii Delta Vision, care publica, de asemenea, exclusiv F&SF. Predominante sint insa aici fantasy-urile de tip shared universe, gen Warhammer sau Magic: The Gathering.

Standul Ad Astra

Standul celor de la Ad Astra era mic si bine semnalizat. La loc de cinste, noutatile, adica traducerile in limba maghiara ale romanelor Fractal Prince de Hannu Rajaniemi si Behemoth de Scott Westerfeld. Plus merchandise-urile aferente: semne de carte, cani de cafea cu ilustratiile copertelor, brelocuri cu moxies iviti parca din romanul lui Lauren Beukes…  Ne-am imbratisat cu Csilla Kleinheincz, pe care am lasat-o apoi sa-si vada de vinzari si m-am indreptat catre sala Hess Andras, unde urma sa aiba loc o intilnire a cititorilor maghiari cu Hannu Rajaniemi, scriitorul finlandez stabilit in Scotia care a facut vilva in zona hard SF atit in Marea Britanie, cit si dincolo de ocean, cu romanele sale, Quantum Thief si Fractal Prince. Sala era ticsita de lume, abia am mai pris un loc in picioare, chiar linga usa. In spatele meu, in jurul usii, mai erau vreo zece fani care incercau sa prinda cite ceva.

Hannu Rajaniemi

Hannu Rajaniemi e un tip inalt, frumusel, care, cel putin la prima vedere, parea timorat in fata publicului nerabdator. Impresia asta a durat pina cind moderatorul discutiei, Stockert Gabor, i-a pus prima intrebare. Brusc, aparenta timiditatii s-a risipit, iar Hannu a inceput sa vorbeasca inflacarat despre pasiunile sale, apoi mai potolit, dar cu ochii stralucitori, despre felul in care s-a apropiat de science fiction si despre debutul sau, despre cum isi alterneaza profesia de scriitor cu aceea de fizician, despre proiectul de anticipare a singularitatii initiat de Ray Kurzweil (si el autor Ad Astra!) la care va participa in aceasta vara, despre cel de-al treilea roman al trilogiei incepute cu Quantum Thief, pe care l-a incheiat chiar inainte de a porni spre Budapesta si care se va intitula The Causal Angel… N-am simtit deloc cind a trecut ora aceea si am fost de-a dreptul surprins cind moderatorul ne-a anuntat ca trebuie sa incheiem si ca putem sa-i cerem autografe lui Hannu Rajaniemi la standul editurii.

Ce se da? Autografe!

Sesiunea de autografe – desfasurata la standul Ad Astra – a durat aproape doua ore, iar coada doritorilor – al caror numar a depasit suta – era lunga pina dincolo de al treilea stand vecin. Lunga si disciplinata! Hannu a stat de vorba citeva minute cu fiecare dintre cei care i-au solicitat o dedicatie, cu rabdare si amabilitate.

I-am cerut si eu doua autografe pe editiile maghiare ale cartilor sale. Unul pentru mine, iar celalalt pentru voi, cititorii acestui articol. Nu l-am retinut insa prea mult pe Hannu, fiindca nu voiam sa fiu injurat de cei care asteptau dupa mine.

Hannu & Bear

Cit timp statusem la coada mi-a tinut de urit Markovics Botond aka Brandon Hackett, o mai veche cunostinta. Scriitor si, in egala masura, unul dintre cei care au contribuit la intemeierea editurii Ad Astra, Botond e toba de SF si un interlocutor placut. Am discutat posibile proiecte comune viitoare, iar scriitorul maghiar mi-a promis una dintre povestile sale, pe care am si primit-o intre timp si o veti putea citi in traducere romaneasca destul de curind. Am baut impreuna o cafea, am comparat experientele privind comunitatile F&SF din tarile noastre si m-am linistit intrucitva aflind ca, si la ei, fandomul e macinat de orgolii si diferende de natura mai mult sau mai putin ideologica.

Hannu Rajaniemi Botond Markovics Csilla Kleinheincz Bear & Csilla

Intre timp, Hannu a trebuit sa plece – avea tren la 3 dupa-amiaza, pleca in Slovacia sa-si reintilneasca prietena. Am mai facut o tura de tirg, am zabovit mai mult la standul editorilor francezi, am trecut din nou pe linga standul romanesc, unde de asta data avea loc o lectura publica, am admirat carti, coperte, am furat idei si m-am amuzat de forfota care, fiind trecut de amiaza, devenise si mai mare. Ceva in genul Bookfest-ului in zilele de simbata.

Hannu si fanii lui SCott Westerfeld

Revenind la standul Ad Astra, am dat peste Kira Santa, cea care a realizat numeroase dintre ilustratiile copertelor de la editura maghiara. Kira e o artista extraordinara si un interlocutor fermecator. In galeria de mai jos puteti vedea citeva dintre copertele facute de ea pentru Ad Astra.

Ne-am mutat la o terasa din parc ca sa povestim linistiti despre o colaborare viitoare, timpul s-a scurs – prea repede! – si am realizat ca era momentul sa-mi iau ramas bun de la prietenii unguri si sa pornesc catre casa. Am promis insa ca nu voi lipsi de la evenimentul pe care-l planuiesc pentru toamna, cind invitata lor va fi scriitoarea sud-africana Lauren Beukes.

Kira Santa & Csilla Kleinheincz

Rezumind, as spune c-a fost o experienta instructiva. Si, de pe urma ei, sper ca veti avea de profitat si voi, cititorii publicatiilor editate de Millennium. In ce fel, am sa va dezvalui abia atunci cind proiectele nascute in acea zi de primavara vor fi pe cale sa se concretizeze.

Horia Nicola Ursu

PS: Drumul pina-n capitala tarii vecine mi-a luat, cu totul, trei ore si ceva. In conditiile in care am avut de parcurs doar 55 de kilometri pe drumul national iar restul de 270 pe autostrada. Si m-a apucat o jale la gindul ca pina la Bucuresti fac minim 9 ore si jumatate…

Din goana Bearmobilului, pe autostrada M3