O opera atat de complexa si valorasa precum “Divina comedie” a lui Dante Alighieri nu trebuie trecuta cu vederea. Este o opera esentiala a timpului sau si multi contemporani faimosi precum Boccaccio au intarit aceasta afirmatii. De asemenea opere importante ale unor scriitori cu reputatie precum Chaucer sau Chateaubriand au fost influentate de aceasta scriere. “Divina comedie” este cea mai remarcanta opera a lui Dante cu toate ca marii critici au recunoscut opere ca “Vita Nuova” ca fiind cu adevarat manifeste ale liricii.

Dante si-a inceput scrierea in 1307 si a continuat sa o dezvolte pana la finalul vietii. Initial, opera a fost numita “Commedia” pornind de la principiul ca orice tragedie se bazeaza pe un inceput comic si un sfarsit tragic iar mai apoi, Boccaccio i-a adaugat atributul “divina”. Astfel a devenit consacrat numele “Divina Comedie”.

Opera este, de fapt, o autobiografie morala si in acelasi timp o drama si o epopee. Calatoria imaginara a lui Dante este reflectata in trei carti: Infernul, Purgatoriul si Paradisul. Fiecare dintre ele este formata din 33 de canturi si prologul. Canturile sunt organizate in tretine incheiate fiecare prin cuvantul “stele”. Un lector competent poate observa astfel cu usurinta tendinta lui Dante spre simetrie si perfectiune.

In primul sau popas in Infern, Dante intalneste in Limb sufletele lui Horatius, Ovidius si Homer dar si cele ale copiilor morti inainte de Cristos. Il va intani aici si pe judecatorul Infernului numit Minos dar si pe Francesca da Rimini care povesteste tragica ei romanta. Dante va fi nevoit apoi sa intalneasca zgarciti, lacomi, invidiosi, eretici, talhari precum si multi alti nefericiti. Fiecare intalnire va fi marcata de povestile sufletelor ratacite, de pedepsele primite de acestia din cauza pacatelor comise dar si de semnificatia spirituala a acestora. La sfarsitul acestei prime calatorii, Dante va trece prin “lumini si stele” catre urmatorul “popas”. Daca pana in acest moment a fost insotit de Vergilius, acum Beatrice, iubita lui, ii va lua locul ca ghid si il va conduce spre Paradis. Scapa de tipetele celor aspru pedepsiti in Infern si patrunde in Purgatoriu care denota liniste si speranta.

Dante va intra in Purgatoriu unde va cunoaste duhuri ce isi canta cainta. Poetul urca in cerul lui Mercur unde va cunoaste istoria Imperiului Roman prezentata de Iustinian. Va cunoaste si sufletele ce au trait iubiri intense si pe Toma d’Aquino si spre cerul lui Marte ii va vedea pe cei ce lupta pentru credinta. Va avea ocazia sa isi confirme viitorul datorita intalnirii cu Cacciaguida.

Ultima sa calatorie, cea spre Paradis il duce spre un loc al frumusetii in care nu poate vedea decat lumina si nimic altceva. Poetul exprima intr-un mod cu totul original si extrem de ehilibrat ideile si le organizeaza exceptional intr-o capodopera dantesca de o valoare inestimabila. Modul in care zugraveste tablourile, puterea lui de concentrate in toate aceste planuri si mijloacele plastice la care recurge fac din “Divina Comedie” o adevarata opera de arta ce merita lecturata cu rabdare si dorinta de a intelege viata care ne inconjoara.