V-am obisnuit ca, aproape in fiecare marti, Tudor Ciocarlie sa va spuna o vorba-doua despre ce anume gasiti in cartile F&SF. Saptamina aceasta facem o exceptie si, in ton cu serialul nostru dedicat copertelor F&SF , l-am rugat pe bunul doctor Tudor sa-si faca publice topurile despre ceea ce se vede „din prima”, inaintea lecturii…

Drept sa spun, pana nu a inceput Horia acest serial, in ultimii doi ani nu prea am mai acordat o mare atentie copertelor. Este efectul direct al faptului ca, de atunci, citesc majoritatea cartilor in format electronic. Sigur, inca mai pot admira anumite coperte, dar fara nici un efect asupra deciziei de a achizitiona si ulterior de a citi cartea respectiva. Insa cartea electronica este inca la stadiul de nou nascut, nu a ajuns nici la cel de sugar si o vor astepta schimbari spectaculoase in urmatorii ani, cand va deveni cu adevarat carte electronica (nu doar un document scris): plina de imagini, sunete, muzica, filme, trailere sau non-fiction.

Iar coperta electronica va fi atat de complexa, plina de informatii, de easter-eggs si de animatii, incat vor lucra la ea o echipa de artisti, iar nepotii nostri se vor intreba cum am putut fi noi convinsi vreodata sa alegem o carte cu coperte atat de „anoste” precum cele clasice. Dupa experienta cu sondajul Locus nu am nici un chef sa ierarhizez nimic. Am sa incerc totusi sa o fac…

Cele mai reusite coperte:

Michael Haulica – Transfer: Pare realizata pentru a ma face sa o deschid si sa o citesc. Broasca misterioasa care ascunde in spatele ei o multime de minunatii misterioase, fluturele azur pe fondul negru m-au facut sa ma indragostesc de Transfer la prima vedere.

Stiu, nu e o atractie prea profunda, cea data de aspectul fizic, dar asta e Richard Adams – Watership Down: As indrazni sa spun ca aceasta coperta, care pare linistita, dar de fapt asteapta cititorul pentru a-si elibera tensiunea si a declansa aventuri minunate, este cea mai reusita coperta de care a avut parte romanul – clasat pe locul 11 in topul Locus al celor mai bune carti fantasy ale secolului XX – in cei 40 de ani de la aparitie. Stefan Ghidoveanu – Cele 1001 de Scorneli ale Mosului: Voi la ce va ganditi cand priviti aceasta coperta? Eu, instantaneu si obsedant, cand imi aluneca privirile peste ea, ma gandesc la una dintre cele mai bune povestiri din istoria SF-ului: „Intre Dealuri, Orasele” de Clive Baker. Acest lucru, desi poate produce si dezamagiri, ma face cu siguranta sa vreau sa-i devorez continutul. George Orwell – O mie noua sute optezi si patru: Poliromul a reusit ceva de exceptie cu aceasta colectie: sa scoata carti bune, ieftine si care sa si arate aspectuos.
Majoritatea copertelor colectiei Top 10+ sunt bune, dar aceasta este exceptionala. Pentru cei care au citit povestea lui Winston Smith coperta pare ca spune tot ceea ce se intampla in roman, iar pentru cei care urmeaza abia acum sa-l descoperea, este o poarta spre o infinitate de scenarii posibile. Doru Stoica – Intre bariere: Dupa cum o stie si China Mieville, nu poti sa dai niciodata gres cu niste imagini ale unei cai ferate, singurul drum care-l poarta lin si fara oprelisti pe cititor in minunata lume a povestilor. Iar jocul dintre „bariere” si aparenta infinitate a caii ferate de pe coperta o face si mai interesanta.

 Cele mai proaste:

Orson Scott Card – Jocul lui Ender: In aceasta carte, Card scrie una dintre cele mai tulburatoare povesti care s-au spus vreodata despre copilarie si abuz; multa lume spune – si cu cat inaintez in varsta cu atat sunt mai mult de acord cu ei – ca Jocul lui Ender este de fapt respingatoare, avand in vedere felul in care scriitorul justifica violenta si abuzul.

Oricum, si daca esti de acord cu ei si daca nu, aceasta coperta este total nepotrivita, si nu pot sa vad care adult ar fi atras de ea in librarii. George R.R. Martin si Gardener Dozois – Razboinicii: Ati vazut vreodata coperta originala? Este foarte simpla, avand doar taisul unei sabii care o traverseaza; si este minunata. Revarsarea caraghioasa de testosteron de pe coperta editiei romane este non-necesara si nepotrivita. Jennifer Egan – Pe aici au trecut cutitarii: Am citit, apoi recitit aceasta carte minunata si ma tot uit la aceasta coperta si nu inteleg nimic din ea.
Titlul, impreuna cu o grafica fara treaba cu continutul cartii, vor atrage din pacate un public nepotrivit, iar cei pentru care ar fi o experienta extraordinara o vor ocoli. John Varley – Mileniu: O femeie in extaz. Vreau sa cred ca nu mai este nevoie in secolul XXI de astfel de coperte pentru a vinde o carte F&SF. Daca lipsea aceasta imagine, era o coperta foarte buna si potrivita pentru acest roman. Waldi Horer – Sa visezi nori pe cerul lunii: Unicornii au devenit pentru F&SF o imagine la fel de expirata ca si femeia dezbracata de mai sus. Din nou, cel putin eu, daca era doar imaginea cerului cu nori si raze de soare, as fi fost mult mai atras sa o iau in mana. Daca chiar vrei sa sugerezi fantasticul sunt alte mii de imagini si teme dintre care poti sa alegi.