Sa incepem cu inceputul: violența poate fi considerata bataia fizica (baț, nuia, curea), tradiționala urecheala, jignirile aruncate copiilor in momentele de exasperare și orice alt fel de corecție similar folosit pentru educarea copiilor. E simplu: daca l-ai facut din dragoste, de ce nu-l crești frumos, cu dragoste?

Unde da mama, crește.

Pe bune? Inseamna ca n-am mai avea loc pe strada de cați obezi am intalni. Și daca te gandești ca de cele mai multe ori, Mama alege partea dorsala pentru descarcarea starilor negative, nici nu vreau sa ma gandesc la cate schimbari ar fi in tiparele producatorilor de pantaloni. Gata cu gluma, hai sa vorbim serios!

Emai simplu sa-i dai doua palme la fund, nu? Pe moment se liniștește, tace, apoi revine la vechile obiceiuri pentru care incercai sa-l pedepsești. Și efectul nu va fi cu siguranța cel scontat: pe termen lung, poți sa-ți iei adio de la relația de prietenie pe care o poți avea cu copilul tau, pentru ca odata ce i-ai aratat ce-i poți face, te va baga automat in tabara adversa! Aia in care oamenii sunt asociați cu fiecare monstru din desenele animate. Mai bine l-ai invața sa comunice, i-ai explica frumos ce e rau și unde a greșit. I-ai spune ca daca se va mai intampla asta, atunci nu-i vei mai cumpara dulciuri o saptamana și chiar te vei ține de cuvant. Ai putea gasi cu siguranța o metoda mult mai eficienta.

De ce sa țipi la el cand greșește? Ți se pare ca nu aude? El ar putea sa te acopere. Mai bine folosește-ți vocea ca sa-i canți ceva frumos inainte de culcare.

Ei bine, nu, nu, nu, NU! Sunt totalmente impotriva acestor practici. Cunosc mulți parinți care iși bat sau și-au batut copiii, dar am și cateva exemple frumoase in care parinții știu sa fie prietenii copiilor lor chiar și atunci cand greșesc. Tot o vorba din popor spune ca fiecare parinte are copilul pe care și-l merita. Sau Il ai așa cum ți-l educi. Daca-l educi cu bataie, țipete și jigniri, sigur sigur nu-ți va fi recunoscator niciodata.

Un parinte bun e un parinte rabdator, un parinte capabil sa accepte ca oamenii greșesc, iar copiii fac asta fara rautate. Un parinte bun iși cunoaște copilul atat de bine incat ii poate explica pe ințelesul lui ce, cum, cat și unde a greșit.

Slava Domnului ca am niște parinți fantastici! Cred ca nici eu nu am fost un copil problema (prea mare), așa ca ne meritam unii pe alții. Și da, sunt așa cum m-au crescut. Și la fel cum sper sa-mi pot crește și eu intr-o zi copiii, sa se bucure și sa ma bucur de relația pe care o am acum cu ai mei. Și s-o fereasca Sfantul pe invațatoarea care-mi va atinge copilul chiar și cu o rigla sau care o sa mi-l faca prost ca nu a știut rezultatul la 2 x 2!

P.S: Am scris asta pentru ca susțin campania celor de la Salvați Copiii, „Copiii fara eticheta”, care are o miza importanta: inlocuirea violentei educationale cu metode educationale si parentale pozitive, pentru a asigura copiilor o evolutie armonioasa. Va rog sa va alaturați și voi cum puteți: comment, share, like sau o atitudine pozitiva fața de copiii voștri in momentele critice!

Pana data viitoare: nu uitați sa fiți prietenii copiilor, nu dușmanii lor!