Aceasta categorie, cel putin la premiile Hugo, este o ciudatenie. Din cauza numarului relativ mic de votanti si a numarului foarte mare de povestiri publicate intr-un an, diferentele dintre povestirile nominalizate si cele de sub linie ajung sa fie de citeva voturi (sau chiar de 1 vot, cum a fost cazul lui Hannu Rajaniemi anul trecut).

Aceste diferente nesemnificative statistic fac ca nominalizarile sa fie mai mult sau mai putin intimplatoare, fara a putea trage concluzii in legatura cu calitatea lor sau cu starea fandomului. La fel si in 2011, nici una dintre cele 5 povestiri nominalizate de mine („Tidal Forces“ de Caitlin R, Kiernan, „The Smell of Orange Groves“ de Lavie Tidhar, „The Server and the Dragon“ de Hannu Rajaniemi, „The Invasion of Venus“ de Stephen Baxter si „Woman Leaves Room“ de Robert Reed) nu a fost nominalizata, lucru de asteptat, daca ne gindim la – probabil – sutele de povestiri care au fost scrise pe buletine.

Voi face in continuare topul, asa cum va aparea pe buletinul meu de vot.

6.Shadow War of the Night Dragons: Book One: The Dead City: Prologue de John Scalzi (Tor.com)

Aceasta povestire este o gluma de 1 aprilie, scrisa de Scalzi pentru Tor.com sub forma unui prolog inexistent la o carte fantasy inexistenta despre dragoni inexistenti. Povestea se vrea o parodie la adresa genului epic-fantasy, dar in ciuda inventivitatii ocazionale, aceasta satira nu prea functioneaza. Ca sa creezi dinadins, dupa cum vrea Scalzi, o povestire proasta este nevoie de o abilitate literara care lui Scalzi ii lipseste. Aceasta lucrare este slaba pentru ca nu poate fi altfel, nu pentru ca vrea, si, intr-un an cu atitea povestiri reusite, nu isi avea rostul pe lista de nominalizari.

5.TheHomecoming by Mike Resnick (Asimov’s, April/May )

Resnick are pina acum 30 de nominalizari si 5 premii Hugo, asa ca inca o nominalizare nu surprinde, indiferent de calitatea lucrarii. „The Homecoming“ are o premisa foarte simpla: fiul paraseste Pamintul si se transforma in ceva aparent strain, lucru care il aduce in conflict cu tatal care-si ingrijeste sotia bolnava de Alzheimer. Teme: instrainarea si conflictului intre generatii, foarte raspindite in SF. Din pacate, aceasta povestire este atit de clasica, incit putea fi scrisa cu usurinta cum 60 de ani de Van Vogt. Mai mult, personajele sint neinteresante, parabola evidenta, iar sfirsitul mult prea abrupt, dar probabil ca tema a rezonat totusi cu barbatii albi de peste 50 de ani, care reprezinta cel mai numeros grup demografic dintre votantii Hugo.

4. No award

Regulamentul Hugo te sfatuieste sa votezi gindindu-te prin eliminare care e lucrarea care consideri ca ar merita sa cistige. Astfel, la inceput alegi dintre cele cinci pe cea mai buna si o asezi pe locul intii. Apoi dintre cele patru care ramin o alegi pe cea mai buna si o pui pe locul al doilea, si asa mai departe. Apare in acest fel si situatia cind vei considera ca nici una dintre lucrari nu merita premiul si aici intra “no award”. Astfel, dupa ce am trecut pe buletin primele trei locuri, am considerat ca nici „Homecoming“, nici „Shadow War“ nu merita sa cistige si am completat pe locul 4 – no award.

3. The Paper Menagerie” by Ken Liu (The Magazine of Fantasy & Science Fiction, March/April)

Ken Liu este unul dintre cei mai interesanti si mai prolifici scriitori care au aparut pe scena literaturii speculative in ultimii doi ani. „The Paper Menagerie“, este o povestire emotionanta despre relatia dintre un baiat, pe jumatate chinez, si mama lui de origine asiatica, o “mireasa comandata prin posta”, care poseda abilitatea de a construi animale origami din hirtie si de a le insufla, la propriu, viata. Prin aceasta povestire Liu vorbeste despre cum se schimba relatia dintre copii si parinti pe masura ce primii cresc, descopera lumea si nu-si mai considera parintii fiintele fabuloase si supranaturale din copilarie, dar si despre identitate culturala si americanizare. Este o poveste care nu se poate sa nu stoarca o lacrima, mai ales acelora pentru care mama este doar o amintire. Am remarcat si eu, ca multi altii, ca „The Paper Menagerie“, este construita parca special pentru a manipula emotional cititorul si am fost putin dezamagit de asta. Insa dupa ce am ascultat un interviu cu Ken Liu si am auzit cit de mult l-a schimbat nasterea fiicei lui si cum l-a facut sa-si regindeasca atit relatia cu parintii, cit si simtamintele lui de tata, mi-am dat seama ca, de fapt, Liu a dorit sa-si insufle lucrarea cu emotiile pe care le simtea el si pe care dorea sa le exploreze. Probabil ca ar fi fost cel putin trei povestiri publicate de Liu in 2011 mai reusite decit aceasta, insa nici „The Paper Menagerie“ nu-l face de rusine. Eu, unul, abia astept prima lui culegere de povestiri.

2.Movement by Nancy Fulda (Asimov’s, March 2011) / („Mișcare“)

„Movement“ este o poveste fascinanta, perfect executata, despre o fata autista pusa in fata unui posibil tratament. Ce mi-a placut cel mai mult este cum foloseste Fulda metafora pentru a vorbi despre emotiile si gindurile unei persoane autiste, pastrindu-o total deconectata de lumea in care traiesc parintii ei, dar in acelasi timp facindu-l pe cititor, daca nu sa o inteleaga, macar sa o perceapa si sa stabileasca o legatura cu ea. Insa „Movement“ are atit de multe nuante (de la evolutionism pina la comunicare prin dans), incit cere cu siguranta mai multe recitiri. Iar faptul ca votantii Hugo au ales asa o povestire subtila si perfecta este un lucru care trebuie remarcat si laudat.

1. The Cartographer Wasps and the Anarchist Bees by E. Lily Yu (Clarkesworld, April 2011)

Aceasta povestire este debutul lui Lily Yu si motivul pentru care scriitoarea a fost nominalizata la premiul Campbell. Desi la inceput vocea distanta, aproape de documentar, a naratorului nu prea te prinde, povestea viespilor cartografe si a albinelor anarhiste (la propriu) capata o incarcatura dramatica si e atit de bine scrisa, incit nu poti sa nu ramii cu gura cascata la sfirsit in legatura cu abilitatile scriitoricesti ale lui Lily Yu. Sigur ca se vede de la o posta ca este o povestire cizelata intr-un workshop gen Clarion si ca personajele lipsesc cu desavirsire, dar perfectiunea constructiei, intriga abila, stiinta interesanta si bine folosita, alaturi de dramatism fac din ea o perfecta lucrare SF si cred ca are cele mai mari sanse de a cistiga premiul Hugo la aceasta categorie.