De luni de zile, Canada cauta un nou guvernator general. Desi era o numire istorica, guvernul federal avea sa ceara mereu multe de la succesorul lui Julie Payette.
Guvernul lui Justin Trudeau avea nevoie de cineva care sa-si reflecte maturitatea in chestiuni de stat – o recunoastere a faptului ca, probabil, in Payette, a esuat. Guvernul avea nevoie, de asemenea, de cineva care sa ofere conducere morala in calitate de comandant sef al fortelor armate pe fondul unei crize de identitate si cineva care sa poata vorbi in mod credibil si public despre genocidul in curs al Canadei impotriva popoarelor indigene.
In plus, persoana selectata trebuia sa aduca la Rideau Hall, resedinta oficiala a guvernatorului general, autoritatea diplomatica si manageriala care, se pare, lipsea in ultimii ani.
Din toate punctele de vedere, Mary Simon este o alegere excelenta.
Probleme in cadrul ierarhiei
Nu ca sarcina ei este usoara: Simon are slujba de neinvidiat de a insufla viata proaspata biroului guvernatorului general, care a fost calomniat in timpul mandatului lui Payette.
Dar, pentru toate pagubele cauzate, alte probleme mai izbitoare exista mai jos in ierarhie. Un varf din spatele cortinei de la Rideau Hall dezvaluie ca se lupta sa se alature unei ponderi mai ample asupra rasismului sistemic din Canada si a modului in care acesta se manifesta in cadrul biroului insusi.
Oamenii marsaluiesc catre Dealul Parlamentului de la Gatineau la un protest #CancelCanadaDay ca raspuns la descoperirea mormintelor indigene nemarcate in scolile rezidentiale.
Nu este clar daca noile numiri birocratice pentru a conduce biroul care il sprijina pe guvernatorul general sunt mai abil decat predecesorii lor in abordarea problemelor societale de clasa si rasa. Acestea sunt intrebari la care ar trebui sa ne asteptam sa raspunda orice guvernator general si birou.
Anul trecut, in timp ce politicienii din Canada s-au luptat sa treaca peste furia larg raspandita din cauza uciderii lui George Floyd in Statele Unite, multi au contestat faptul ca exista rasism sistemic in aceasta tara, iar fostul guvernator general Michaelle Jean i-a luat la raspundere.
In calitate de cercetator colonist care studiaza Coroana si reprezentantii ei (precum guvernatorul general) in contextul reconcilierii, m-as astepta ca Simon sa fie la fel de neechivoc.
Conform neutralitatii?
Cea mai usoara modalitate de a submina semnificatia simbolica a numirii ei ar fi sa insistati asupra faptului ca se conformeaza regulilor informale ale postului de alb sau versiuni ale limbajului sau codificat de „apolitic” si „neutralitate”.
Va avea nevoie de personal competent care sa-i sprijine rezistenta la aceste presiuni interne si externe. Sa te astepti la neutralitatea lui Simon in problema relatiilor dezonorante ale Coroanei cu natiunile si oamenii indigeni ar fi emblematic pentru abordarea extrem de nesatisfacatoare a Canadei fata de reconciliere.
Bilantul slab al Canadei in ceea ce priveste reconcilierea a provocat critici de a avea un reprezentant indigen al Coroanei, invocand potentialul sau de a fi un gest simbolic, putin probabil sa aduca schimbari transformationale.
Primul guvernator general indigen
Fiind o persoana care a negociat cvasi-intrarea comunitatii sale in Confederatia Canadiana – si apoi a stat literalmente in jurul mesei in timp ce a fost scrisa constitutia moderna a tarii – Simon are o viziune speciala despre Canada, locul ei in ea si a poporului ei.
Accentul pus pe semnificatia numirii lui Simon ca prim guvernator general inuk ilustreaza scopul glorios cu care a fost impovarata.
Nu pentru ca va oferi guvernului federal motiv sa-si opreasca actiunile legale impotriva tinerilor indigeni sau sa puna capat in sfarsit avizelor de fierbere a apei sau chiar sa renunte la principiul terra nullius – o conditie prealabila pentru reconciliere, atat in conformitate cu Comisia Regala pentru Popoarele Aborigene, cat si pentru ca Comisia Adevar si Reconciliere.
Numirea ei intareste ideea ca definitia cine si ce este Canada nu este inca stabilita. In timp ce Canada ar fi gasit un nou guvernator general, Simon s-ar putea gasi in cautarea unei Canade.
Functia guvernatorului general este politica
Raspunsurile mixte si, poate mai graitoare, de la indigeni sunt o buna reamintire pentru colonisti a multiculturalismului popoarelor indigene din Canada si a diversitatii relatiilor dintre natiunile lor si Coroana.
Pentru unii, Canada este idealul spatiului in care teritoriile si suveranitatile pot fi impartite intre natiunile indigene si statul colonist – in ciuda crimelor sale odioase impotriva popoarelor indigene.
Pentru altii, Canada nu este o tara careia ii apartin sau careia isi doresc sa apartina; sunt deja membri ai natiunilor suverane de pe acest teritoriu. Prin urmare, guvernatorul general reprezinta un partener de tratat teribil, invaluit intr-un proiect colonialist al colonistilor, care a cautat continuu sa le distruga structurile de guvernare, sistemele juridice, practicile culturale, mijloacele de existenta si vietile lor. Niciun guvernator general indigen nu va schimba asta.
Poate ca semnificatia mai mare a numirii lui Simon este amintirea ca functia de guvernator general este politica.
Functiile sale zilnice pot fi in mare parte ceremoniale si s-ar putea sa nu se angajeze in politica partizana, dar functia de guvernator general nu este in niciun caz neutra din punct de vedere politic. Cum poate fi? Coroana este sursa puterii si a legitimitatii pentru toate ramurile statului din Canada.
Ce Canada reprezinta Simon ca GG?
Reconcilierea ne intreaba la ce suntem pregatiti sa renuntam, ca partener in aceasta relatie profunda, rupta, pentru a face bine.
Judecand dupa reactiile la capacitatile lingvistice ale lui Simon – ea este bilingva, dar vorbeste inuktitut, nu franceza – se pare ca definitia canadiana a bilingvismului nu va fi admisa in cautarea reconcilierii.
Nu este clar daca suntem pregatiti sa acordam (cu exceptia poate in gluma) extinderea puterilor discretionare ale guvernatorului general pentru a limita capacitatea executivului sau legislativ de a incalca tratatele.
Am accepta ca un guvernator general sa destituie un prim-ministru pentru incalcarea tratatelor in felul in care ne-am astepta ca ei sa inlature un prim-ministru pentru refuzul de a organiza alegeri? De ce nu?
Poate fi o provocare pentru canadieni sa ne inteleaga conceptul de popoare care traiesc pe acest teritoriu, cu drepturi inerente (prin propriile lor tratate) la apa si pamant pe care nu le detinem, nedorind sa faca parte din aceasta tara – si chiar subminand-o aparent prin blocarea proiectelor economice si industriale majore.
Aceasta poate fi o oportunitate buna de a exersa ascultarea, reflectarea si invatarea pe care am spus cu totii ca le vom face pe 1 iulie trecut.
Nu stiu cum va rezolva Simon aceste tensiuni, dar in curand vom avea un guvernator general a carui intreaga cariera a fost in slujba constructiei nationale. Stima pe care o au pentru ea oamenii angajati in munca de reconciliere imi da motive sa fiu optimist cu prudenta ca va avea succes in cea mai dificila misiune diplomatica de pana acum.
