Europa are o istorie trista a dezvoltarii extremismului in politica, sub formele sale cele mai dure si periculoase. Fascismul, dezvoltat sub diverse forme in Italia, Spania, Germania, dar si in alte tari fara a ajunge la putere, a ramas o pata de nesters in istoria vechiului continent. Si cu toate ca aceste evenimente nu s-au intamplat cu foarte multa vreme in urma, extremismul de dreapta in Europa isi recapata fortele, intorcandu-se la putere, sau macar cu un numar suficient de voturi incat sa se faca auzit. Cat de ingrijorati trebuie sa fim? Nu foarte, atata timp cat nu suntem imigranti sau musulmani, cand situatia e cu totul alta, din pacate.
Dupa cum s-a intamplat mereu in istorie, odata cu o criza economica, sociala sau de identitate cresc foarte mult sansele ca o formatiune cu o ideologie extrema sa castige voturi multe, sau chiar sa preia conducerea. In cazul in care nu se intrezareste vreo perspectiva reala de a scapa de criza si efectele acesteia, promisiunile bombastice, populismul si carisma se pot dovedi arme foarte puternice in castigarea electoratului. Insa ceea ce aduce si mai multe voturi este gasirea unui tap ispasitor: fie ca e vorba de evrei, oameni de alta religie, musulmani sau imigranti, cineva trebuie mereu sa se faca responsabil in ochii extremismului de dreapta din Europa.
In ziua de azi formatiunile extremiste sunt mult mai discrete in actiuni si declaratii, cu exceptiile de rigoare. Ca urmare, au primit locuri surprinzator de multe in parlamente, iar membrii lor au ajuns in pozitii cheie. Iar criza de identitate cauzata de integrarea tot mai puternica in Uniunea Europeana, precum si ceea ce pare a fi o pierdere a suveranitatii au fost la randul lor folosite de partide aparute in ultimii zece ani in lumina reflectoarelor. Partidele eurosceptice, precum cele din Finlanda sau Olanda sunt bine cunoscute, acestea exploatand inteligent temerea populatiilor de a nu fi acaparate de un super-stat. Iar aceste partide se pot baza pe un factor demografic destul de mare, reprezentat in principal de oamenii nu foarte educati, de clasa muncitorilor, dar si de cei tineri, pana in 25 de ani, care au nevoie de un discurs puternic si motivat. In plus, se pare ca barbatii isi acorda votul acestor formatiuni mai usor decat femeile, probabil tot pe baza ideologiei.
Extremismul de dreapta in Europa este si puternic legat de disperarea populatiei. Hitler a ajuns la putere in mod perfect democratic in timpul crizei groaznice care afecta Germania la sfarsitul anilor ‘20. Cum Grecia se afla momantan intr-o stare economica cel putin precara, nu pare deloc surprinzator ca formatiunea Laikos Orthodoxos Synagermos (LAOS) se bucura de sustinerea populatiei, care a ajuns la limita tolerantei in ceea ce priveste promisiunile clasei politice actuale.
Insa au ajuns destul de departe partide cu ideologii extreme mascate si in tari mai stabile economic, precum Franta si Finlanda, unde partidul Perussuomalaiset (PS) a obtinut aproape 20% din locurile din parlament. Voci puternice s-au facut auzite si in Austria, unde exista doua partide puternice din aceasta categorie, dar si in Olanda, Ungaria sau Bulgaria. Nici Romania nu a fost ferita, Partidul Romania Mare aparand intre cele extremiste din cauza declaratiilor dure si de multe ori explozive ale liderului, Vadim Tudor, care se opune vizibil minoritatii maghiare. O situatie interesanta se gaseste in Rusia, unde in mod interesant o organizatie de neo-nazisti atrage noi membri de la o zi la alta.
Extremismul de dreapta din Europa si-a gasit insa un front comun impotriva caruia sa lupte: imigrantii si, dintre acestia, cei musulmani. Desi atacul lui Breivik din Norvegia, care a socat lumea intreaga, nu reprezinta viziunea generala a partidelor extremiste din prezent, ideea generala este ca islamicii fie se adapteaza in totalitate culturii vestice, fie se intorc acasa.
Cum mare parte din infractiunile din tarile nordice sunt puse pe baza musulmanilor, la fel ca abuzurile si fundamentalismul, nu e greu ca intreaga atentie sa se intoarca impotriva lor. Cand un extremist crestin a inceput sa impuste nevinovati din convingerile sale, cu totii au fost surprinsi ca nu era musulman. Astfel, criminalul s-a transformat intr-un avatar trist al unei opinii gata sa erupa. Alte tari, care au populatii mai mici de musulmani, se simt amenintate de alte categorii, precum rromii, imigrantii saraci sau cei de alta religie decat cea principala.
Insa chiar daca extremismul de dreapta din Europa ajunge la putere in cateva din tarile vestice, flacara acestora se va stinge destul de repede, cum se intampla de obicei. Majoritatea partidelor extremiste se bazeaza pe un lider carismatic, in stare sa hipnotizeze votantii cu declaratii incendiare, promisiuni puternice si o imagine de persoana care merita intreaga incredere. In cazul retragerii acestui lider, a scaderii popularitatii sale sau pur si simplu a pierderii increderii pentru acesta, partidul cade precum un castel de carti de joc. Un caz interesant este cel al Frantei, unde liderul Jean-Marie Le Pen isi lasa mostenirea sub toate formele fiicei sale. Insa in general, e nevoie de mai mult decat de declaratii dure si un tap ispasitor: fara solutii viabile, sub orice forma ar fi ele, extremismul de dreapta din Europa paseste pe o pojghita subtire de gheata.
