In Romania, democratia se opreste la usa Parlamentului. Democratie nu inseamna nici dictatura votului majoritar, nici siluirea interpretativa a legilor si regulamentelor pana-ti ies lucrurile cum vrei tu. Nu inseamna nici legi facute de tine in folosul strict al tau si al acolitilor tai. Lucrurile astea pe care PSD, mostenitorul defunctului USL, insista sa ne ni le vare pe gat cu de-a sila inca din primavara lui 2012 au tot atata treaba cu democratia cat are cartierul cu felinare rosii din Amsterdam cu crestin-ortodoxia.
Votul de marti, intru pazirea senatorului Sova de rigorile arestului preventiv, a trasat clar zona de intangibilitate a ofensivei DNA: totul pana la Sova, adica pana la Ponta.
Sova inseamna contractele de asistenta juridica din 2007 – 2008 pentru complexurile Turceni si Rovinari, inseamna un prejudiciu estimat de procurori la 3,5 milioane de lei si mai inseamna – deocamdata doar – suspiciuni ca actualul premier, pe atunci „partener senior” la casa de avocatura „Sova si asociatii” ar fi beneficiat de o parte din roadele acestui tun avocatesc.
Pe vremea lui Nastase, cel care l-a promovat pe Ponta si de la care Ponta a invatat meserie pana si-a depasit maestrul, circula o vorba care rezoneaza uluitor de bine cu ce vedem azi prin Parlament: totul pana la Nastase.
Puteai sa tavalesti prin presa cam 99,99 la suta din PSD-ul de atunci, evitandu-l cu grija pe prim-ministru, si aveai mari sanse sa-ti prezervi slujba si sa povestesti nepotilor. Colegii de generatie – cati or mai fi acum prin presa – isi mai aduc amine, poate. Evident, valabilitatea respectivei cutume a expirat odata cu esecul lui Nastase la scrutinul din 2004.
A astepta alegerile din 2016 in speranta ca premierul si partidul sau vor pierde puterea iar DNA va scapa de ingradiri in configuratia unui nou Parlament e o iluzie gaunoasa.
PSD si Victor Ponta au trecut de mult de punctul in care esecul si pierderea puterii puteau fi luate in calcul. Acum, decuplarea de parghiile institutionale este privita de acesti indivizi ca o perspectiva letala pentru existenta lor politica si chiar pentru libertatea lor.
Pentru tot ce a mai ramas pana la anul electoral 2016, Ponta si partidul nu vor precupeti, vorba aia, niciun efort in vederea securizarii succesului.
Paradoxal, un esec care ar fi trebuit sa-l doboare pe Ponta – cel din noiembrie – l-a intarit. Intarirea sa si indepartarea, pe branci, a opozitiei din partid, au retezat, totodata, si ultima sansa a PSD sa fie si altceva decat o masinarie de promovare a infractionalitatii organizate politic.
Ponta si asociatii sai in politica au invatat din greselile trecutului si stiu acum punctele slabe unde trebuie „sa lucreze”:
– Diaspora, care nu trebuie in veci sa primeasca dreptul de a vota in numar mare. Sau, daca va fi sa voteze, cineva, baiat de-al nostru, din partid, sa stea sa numere voturile cum trebuie. Nu-l acuzati pe Ponta pe nedrept, Stalin este cel care a lasat istoriei acest mod de gandire.
– retelele sociale, care au facut diferenta anul trecut. Ignorarea lor a fost o mare greseala. Acum, distrugerea lor este vitala. Infestarea cu troli, cresterea nivelului de zgomot in detrimentul comunicarii sunt caile de manual pentru a scapa de acest spin in coasta. Rasturnati o fosa septica intr-o farmacie si veti distruge farmacia, fara sa igienizati fosa.
– acapararea mass-media traditionale plus pomeni electorale la momentul oportun. Daca doar votul celor ramasi in tara conteaza, atunci alegerile se castiga la televizor. Asadar, PSD va cuceri in totalitate televizoarele. Deja lucreaza intens la asta.
PNL va trage – n-am niciun dubiu in privinta asta – un cartus in vant cu motiunea de cenzura chinuita, pe care s-a angajat s-o depuna la sfarsitul saptamanii. Ar putea sa existe, totusi, un beneficiu in acest esec usor de anticipat: vazand dansul tropaitor pe care-l va executa PSD la vot peste cadavrul motiunii, liberalii se vor trezi, poate, si vor constientiza ce-i asteapta la anul, daca nu se smulg din pasivitatea politica a ultimelor luni.
Daca nu se vor trezi, probabil ca la finele anului viitor la Cotroceni va fi un neamt roman teribil de singur iar partidul unic, reinstaurat in drepturi dupa 27 de ani, va putea, in sfarsit, sa traga cortina peste Romania.
