Steampunk: A doua revoluție, editor Adrian Craciun (Millennium Books, martie 2011)

The Making of „De la țigani“

A zecea varianta

Ca orice idee, cea care a dus la nuvela „De la țigani“ a avut nevoie de cristalizare. Ea, ideea, se cocea de citeva luni, de prin vara lui 2010, dupa un week-end cu familia la Gura Humorului. In treacat fie spus, minunate locuri! Pe urma, spre sfirșitul verii, am aflat de antologia de steampunk romanesc și, la fel ca alții, am crezut ca e un soi de gluma. Vazusem filme gen Wild Wild West, dar nu mi-am imaginat cum ar putea arata o antologie de gen scrisa de autori romani.

In plus, Adrian Craciun, editorul, nu imi era chiar prieten. Ascuns dupa un pseudonim, se exprimase cam dur pe forumuri, atit despre romanele mele, cit și despre modul in care am ocupat primul loc in preferințele cititorilor anul trecut, prin vot, pe saiturile www.cititorsf.ro si apoi www.srsff.ro . Vorbind despre proiect cu un prieten, acesta mi-a spus ca, daca voi trimite un text la antologie, ii voi da lui Adrian un nou prilej sa ma batjocoreasca, respingindu-mi scirbit nuvela. Nu mi-e frica de critica, o accept chiar și cind cred ca este nedreapta, dar rautațile gratuite nu le suport.

Așa ca am ezitat inițial, numai ca incepuse sa lucreze catalizatorul, reacția in lanț fusese declanșata, așa ca nuvela a inceput sa curga surprinzator de repede, iar intr-o luna am terminat prima varianta pe care am trimis-o nerabdator citorva prieteni de incredere, sa le aflu parerea. Pina s-o citeasca, am recitit-o eu, am corectat-o, am modificat-o și am ajuns la a treia versiune, așa ca parerile pe care le-am obținut de la cititorii inițiali erau deja, in mare parte, depașite (sa nu faceți niciodata ca mine, adica sa va dați povestea la citit inainte de a fi convinși ca e ultima varianta, și eu imi spun asta de fiecare data, dar pur și simplu nu pot sa ma abțin).

Ca s-o spun pina la capat, dornic sa evit eventuala ocarala, urmata de refuz, pe care aș fi primit-o de la editor, l-am rugat și pe Horia Nicola Ursu sa citeasca a treia varianta. Dupa un timp neprecizat, dar nu mai scurt de o luna (eu m-am obișnuit deja cu ritmul lui), Horia mi-a dat verdictul entuziasmat, cum ca ii place, ba chiar ii trimisese și editorului nuvela, de la care obținuse, am banuit, un soi de mormaiala afirmativa.

Așa ca mi-am luat inima in dinți și, pe la sfirșitul lui noiembrie, inainte de a pleca la schi, am trimis nuvela lui Adrian Craciun. Era a opta versiune. La schi mi-am rupt clavicula și, o vreme, nu mi-a mai ars de nuvele și nici de scris, așa ca a trecut neobservata data la care ar fi trebuit sa primesc raspuns, daca textul meu este sau nu acceptat. Cred ca e un soi de ințelegere tacita intre editori, sa nu fie punctuali. Adrian mi-a scris, prin ianuarie 2011, cerindu-mi, pe buna dreptate, corecturi.

Mai mult, mi-a trimis drept exemplu o pagina corectata, care m-a umplut de rușine atit de tare, incit abia mult mai tirziu am observat ca manuscrisul provenea din a treia varianta, cea pe care o trimisesem lui Horia. Cu toate astea, ca sa fiu absolut sigur, am rugat doi redactori profesioniști sa citeasca și sa corecteze textul, nu inainte de a mai adauga și eu cite ceva ce am simțit ca lipsea. Așa a rezultat a noua varianta, dar, intrucit ea a trecut prin filtrul redactorului de carte, ceea ce citiți e de fapt a zecea, asta daca nu vor mai remarca și alții cite ceva.

Editorul a mai sugerat, fara sa impuna, citeva modificari. De unele am ținut cont, cu altele nu am fost de acord. Spre exemplu am insistat sa pastreze titlul. Nici nu vreau sa ma gindesc ce ar fi ieșit daca editorul lui Eliade i-ar fi cerut sa schimbe titlul nivelei „La Țiganci“, iar el ar fi fost de acord! Referirile din nuvela nu sint defel xenofobe, nu incita la ura, și nici nu sint rasiale. Eu zic ca dimpotriva. Daca totuși cineva are o alta parere, ii atrag atenția ca intreaga vina imi aparține mie.

Trecerea prin atitea variante nu inseamna ca veți citi textul perfect, ci ca mai degraba ca eu, autorul, sint departe de a fi perfect. Totodata mai inseamna și ca lucrez mult inainte de a va oferi ceva sa citiți.