Opozitiile politice de natura liberala sau progresista din doua dintre tarile central-europene in care populismul nationalist a devenit mai puternic, Polonia si Ungaria, se confrunta duminica cu un test electoral de turnesol pentru a recupera terenul pierdut.
In Polonia, alegerile parlamentare au fost descrise drept „existentiale”. Opozitia ca datoria sa este sa impiedice partidul la putere sa mai realizeze patru ani pentru a-si dezvolta proiectul de transformare nationala.
In Ungaria, intre timp, perspectivele sunt mai intunecate. Orizontul se intrezareste sub forma unei batalii aproape pierdute dinainte. Guvernul de extrema dreapta al lui Viktor Orban pare ferm. Nu degeaba, anul trecut a castigat alegerile pentru a treia oara consecutiv. Obiectivul opozitiei, unificata in fata alegerilor municipale, este sa recupereze macar o oarecare avant. Toate privirile se indreapta spre posibilitatea de a smulge controlul capitalei de la Fidesz, partidul primului-ministru, care a manifestat politici contrare fluxurilor migratorii demarate intr-un proces de remodelare a tarii pana in 2030.
Sondajele sugereaza rezultate stranse. Dar se pare ca partidele de guvernamant din ambele tari au mana de sus, in ciuda faptului ca unele dintre masurile lor au starnit reactii furioase din partea Comisiei Europene si a organizatiilor pentru drepturile omului. A fost criticata si fragmentarea unei opozitii care, prin viziunea si obiectivele sale inguste, nu a reusit sa-si scoata rezultatele electorale in evidenta.
Partidul Lege si Justitie (PIS) care guverneaza Polonia are in prezent sprijinul a peste 40% dintre alegatori, potrivit sondajelor. A castigat alegerile in 2015 si s-a angajat in aplicarea unui program de cheltuieli sociale care i-a castigat mult sprijin. In acelasi timp, partidul este acuzat ca a subminat independenta justitiei, a provocat un razboi cultural si, in ultimele luni, ca si-a lansat platforma media acolita impotriva a ceea ce ei numesc „ideologie LGTBI” si in apararea a ceea ce considera ca este. „polacitate traditionala, identitate nationala presupus unica si autentica.
Partidele de opozitie nu se fac iluzii. Ei stiu ca PIS va fi primul partid, dar isi mentin speranta ca nu va putea forma un guvern si ca o coalitie larga intre liberali si stanga poate articula o alternativa. Din cauza complexitatii sistemului electoral, acesta ar putea depinde de doua partide mai mici, dintre care unul de extrema dreapta, reusind sa depaseasca pragul de 5% din voturi, cerinta pentru a intra in parlament. O mare parte a sprijinului pentru PIS este in lumea rurala, unde aceasta cheltuiala este perceputa cu rezultate mai mari.
Rafal Trzaskowski, primarul Varsoviei si membru al opozitiei grupate in Coalitia Civica considera ca „stim sa convingem populatia oraselor, dar problema noastra apare atunci cand vine vorba de a convinge populatia rurala din sudul si estul tarii.] , mai ales datorita impactului mare al propagandei guvernamentale.”
La alegerile pentru Parlamentul European din luna mai, PIS a castigat impotriva unei campanii de opozitie care a galvanizat sprijinul alegatorilor sai in fata atacurilor opozitiei asupra guvernului. In perspectiva urmatoarelor alegeri, candidatul la functia de prim-ministru al Coalitiei Civice, Malgorzata Kidawa-Blonska foloseste motto-ul „Cooperare si nu confruntare”.
Totusi, Coalitia Civica a primit si critici pentru ca nu a reusit sa articuleze un mesaj care ii provoaca pe indecisi dincolo de cei care sunt deja credinciosi. „Vreau sa-i sustin, dar este dificil, nici macar nu sunt capabili sa-si prezinte propriul program corespunzator”, spune Katarzyna Kasia, profesor de filozofie si editorialist la ziarul Kultura Liberalna. „Nu poti ridica o strategie politica limitandu-te la a spune ca PIS-ul este oribil. Este important, dar trebuie sa construim mai mult mesaj”.
In Polonia exista inca institutii media de opozitie si dezbaterea publica este intensa. In Ungaria nu este asa. Orban a facut progrese in proiectul sau de control al mediului de comunicare si a reusit deja sa inabuse o mare parte a presei independente a tarii in timp ce a aplicat capitalismul de prieteni si bombardarea zilnica cu mesaje care isi avertizeaza cetatenii cu privire la amenintarea pentru viata lor care presupune o presupusa invazie a migranti de religie musulmana.
Edit Zgut, un analist politic din Varsovia, considera ca „daca pierdem aceste alegeri, va fi sfarsitul pentru unul dintre aceste partide politice de opozitie”. Andras Piko, care a fost jurnalist si candideaza acum ca candidat pentru frontul de opozitie din districtul opt din Budapesta, spune „Am intrat in politica pentru ca cred ca aceasta este ultima sansa”. Pentru prima data de cand Orban a venit la putere in 2010, opozitia a reusit sa coordoneze si sa prezinte un singur candidat in multe circumscriptii.
Cea mai reprezentativa batalie se da pentru primarul capitalei. Singurul oras mare din tara este inca un oras relativ liberal si cosmopolit in comparatie cu restul tarii. Aici, opozitia este grupata in jurul lui Gergely Karacsony, 44 de ani. Precampania a fost plina de viata, cu candidati revelatie, politistii intrand in unele din sediile opozitiei si multa mizerie aruncata anonim pe candidatii de pe ambele fronturi.
Biroul lui Karacsony a fost deranjat. In inregistrarile, scurse de presa, se aude vorbind despre alti candidati. El a spus ca „te face sa te simti ca si cum ai fi la Moscova”. In Polonia, opozitia a luat nota de modul in care Orban a reusit sa se consolideze la putere in ultimul deceniu si se intreaba nelinistita daca tara sa ar putea suferi aceeasi soarta. Trzaskowski nu crede ca acest apel electoral este unul in plus. „Valorile si institutiile noastre sunt in pericol. Este o alegere existentiala.”
