„Daca Cuba este pe strada, este si Miami!” Cubanezii striga in sudul Floridei in semn de solidaritate cu manifestantii care protesteaza si isi risca viata pe insula pentru ca sunt impotriva regimului dictatorial Castro. „Diaz-Canel, criminal!”, „Libertate, libertate!” , scandeaza la unison pentru a putea fi auzite tare si clar. Ei nu vor ca presedintele ales sa il inlocuiasca pe Raul Castro. Vor alegeri democratice. Ei vor libertatea de a decide.
Ca coloana sonora, „Patria y vida”, un cantec catre libertate in ritm de rap, in fata motto-ului istoric al lui Fidel Castro „Patria o muerte.
De cand au inceput zilele de proteste in Cuba pe 11 iulie, cele mai masive si violente de cand a fost instituit regimul autoritar si dictatorial in 1959, comunitatea cubaneza din Miami nu si-a pierdut pulsul organizand mitinguri si intalniri in diferite puncte ale orasului, deoarece un semn de sprijin pentru compatriotii lor. Mii de oameni inveliti in steaguri cubaneze si americane pledeaza pentru ca vocile lor sa fie auzite.
Mizeria si represiunea in Cuba
„Suntem pe strazile din Miami, cerand libertatea poporului nostru. Nu cerem mancare, nu cerem medicamente. Cerem sfarsitul unui regim care asupreste poporul de mai bine de 60 de ani, oprimand drepturile omului. Cerem libertatea de exprimare, pentru a ne putea alege reprezentantii in Cuba”, implora o tanara sub emblematicul Freedom Tower, locul ales pentru unul dintre mitingurile de weekend si pe care in anii ’60, guvernul Statelor Unite obisnuia sa proceseze. si sa gazduiasca un val de imigranti din Cuba ca urmare a revolutiei.
„Oamenii s-au saturat de atata mizerie si foamete in care doar liderii comunisti sunt cei care au mesele pline cu mancare”, critica o alta femeie.
Intr-o tara cunoscuta pentru masurile represive impotriva disidentei, Diaz-Canel nu a avut nicio retinere in a ameninta oamenii cu folosirea armelor si a violentei, desi a indemnat ulterior sa nu actioneze cu ura. Informatiile care ajung la cubanezi din Miami sunt, in orice caz, infricosatoare.
Violenta lui Diaz-Canel si a guvernului sau
„Guvernul ucide copii de 13 si 14 ani cu singura crima ca au iesit in strada sa ceara libertate, le bat pe femeile care au iesit sa protesteze pentru o farfurie cu mancare si pentru demnitate!”, mai spune Alina pentru NIUS, care participa activ la evenimentele convocate. „In ochi, taie urechi, taie degete. Destul deja!”, pledeaza femeia din Havana in declaratiile la NIUS.
Printre manifestantii anonimi se descopera chipurile cunoscute ale artistilor cubanezi implicati pe deplin in cauza. Este cazul lui Lilo Vilaplana, un regizor de film care a lansat recent in premiera filmul premiat „Plantados”, care spune povestea prizonierilor politici de pe insula Cuba. „Actualul dictator , marioneta Diaz-Canel, a ordonat sa se faca un genocid in strada cu tineri care lupta pentru libertate, tineri care vor doar o Cuba libera, care au petrecut deja 62 de ani de dictatura, traind o nebunie. , sistem absolutist care distruge visele tuturor.”
„Curata casele, bat la usi ca pe vremea nazismului, scot oamenii din case si ii inchideaza. Multi oameni au disparut . In „Plantados” (numele dat detinutilor politici) erau cei care credeau ca exageram, dar acum pot vedea ca cruzimea comunistilor nu are limite”, reafirma Vilaplana la NIUS.
De asemenea, populara actrita cubaneza Zajaris Fernandez, amestecata in masa de participanti, desi cu un rol foarte activ in retelele de socializare, cauta puterea de a recompune spiritul dupa intensitatea cu care traiesc „trezirea” Cubei: „Exista nu exista mancare, nu exista apa, ne ucid, multe mame s-au sinucis pentru ca si-au ucis copiii. Dar in Cuba, nu vrem sa ne trimita nimic, ceea ce vrem este sa muncim, trebuie sa producem, sa fim o tara independenta”.
„Lacatul fals”
Aparitia pandemiei, avand in vedere precaritatea si lipsa mijloacelor de combatere a acesteia, a fost unul dintre motivele pentru care poporul cubanez a explodat. Dar in protestele fara precedent care au avut loc in mai multe orase de pe insula, ei cer mai presus de toate „libertate” si „sfarsitul dictaturii” . Diaz-Canel, la randul sau, justifica situatia economica a tarii, dand vina pe vecinii sai americani drept radacina bolilor care afecteaza insula, indicand embargoul SUA (pe care Cuba il numeste blocada).
„Nu are nimic de-a face cu blocarea. Blocada este de fapt falsa, situatia este interna, a guvernului cubanez, a dictaturii sale cu Diaz-Canel, cu regimul Castro”, spune un alt protestatar.
Printre participantii la una dintre concentrarile convocate in Laguna Albastra, un barbat considera cu voce tare ca ar trebui sa existe o „blocada completa”, chiar daca trebuie sa mergi la aeroport, pentru ca cel mai bine ar fi „ca niciun avion sa nu decoleze”. pentru Cuba”.
„Toti cubanezii care vor sa trimita medicamente oamenilor din Cuba sustin dictatura, pentru ca acel medicament nu va ajunge la oameni, comunistii il vor pastra si apoi vor dori sa il vanda la un pret care nimeni nu va putea plati”, spune cubaneza Jessica Cabrera la NIUS.
Milkos D Sosa, un producator de teatru cubanez, care in aceste zile este si el foarte la curent cu tot ce se intampla in tara sa, subliniaza in acest sens ca „din pacate, acea „blocada” a fost castigata de Cuba cu mana. A fost o masura pe care Statele Unite au luat-o ca raspuns la altele mult mai rele” pe care le-a luat regimul Castro pe tot parcursul dictaturii. „In plus, -explica D Sosa-, nu se stie cu adevarat care este scopul real al „blocadei” pentru ca Cuba nu permite niciunei organizatii internationale sa intre acolo pentru a evalua. Guvernul spune ca este afectat de toate, dar iti dai seama ca este o minciuna. Nici macar nu sunt interesati sa-l indeparteze pentru ca este justificarea lor.”
Internetul, baza cruciala pentru rascoala poporului
Din insula Caraibe, imagini dramatice pline de violenta ale guvernului au inceput sa soseasca prin retelele de socializare in fata rebeliunii poporului cubanez. Tocmai internetul si retelele sociale au facilitat rascoala spontana in diferite orase din Cuba. Dar, din moment ce presedintele Diaz-Canel a blocat conexiunile in retea, informatiile care ajung sunt mult mai rare. Biden evalueaza posibilitatea restabilirii semnalului pe insula, dar deocamdata nu a existat unda verde.
„Nu am mai vorbit cu familia de zile intregi, am demonstrat sa cerem lumii un canal de conexiune la internet, de comunicare. Statelor Unite le spunem: deveniti creativi, ca trebuie sa interveniti in Siria si in toate tarile in numele pacii, prin urmare, trebuie sa fim si foarte creativi si foarte empatici cu cauza cubaneza”, sugereaza organizatorul de la unul. a intalnirilor.
Interventia umanitara si militara asteptata a unei majoritati
De asemenea, multi cubanezi prezenti, asa cum se reflecta in bannerele lor, spera ca tara in care traiesc acum, sa aiba o participare mai activa si mai concreta pe insula.
„Biden nu face nimic si suntem la 90 de mile (145 de kilometri) de Cuba”, spune cu dezamagire un protestatar cubano-american.
„ O interventie, de asta avem nevoie. Nicio dictatura nu se termina cu diplomatia, suntem sustinuti de secole de istorie, Napoleon, Hitler, Lenin. Nicio dictatura nu s-a incheiat in pace, niciodata. Avem nevoie de ajutor!”, argumenteaza Zajaris.
Majoritatea manifestantilor cu care NIUS vorbeste la diferitele concentrari convocate, sunt in favoarea interventiei umanitare si militare a Statelor Unite, desi unii se indoiesc ca este varianta cea mai convenabila: „Fara indoiala avem nevoie de ajutor, dar eu’ nu sunt sigur.” ca interventia este cea mai reusita, ar trebui sa vedem, nu stiu, pot gresi si eu”.
Adevarul este ca probabilitatile unei interventii cu aceste caracteristici nu sunt atat de clare daca tinem cont ca Venezuela a trecut printr-o situatie similara si nu s-a intamplat nimic. „De aici si nevoia ca cubanezii de pe insula sa cunoasca sprijinul pe care il primesc in strainatate, deoarece le va da curaj sa se ridice si sa continue sa se ridice si sa se revolte in strada”, considera un participant la demonstratiile de la Miami.
Sa-si piarda frica
Desi mii de oameni au iesit in strada pentru a-si arata sprijinul pentru poporul cubanez, multora le este frica sa vorbeasca in fata camerelor de filmat in cazul in care sunt identificati, iar guvernul cubanez riposteaza impotriva membrilor familiei si a celor dragi care raman pe insula.
Altii, precum David Fernandez, ii spune NIUS ca nu ii este frica sa vorbeasca pentru ca „libertatea nu este negociabila” , considerand ca rudele pe care le are in Cuba sunt „ostatici ai unui regim comunist”. „Nu sunt liberi, nu traiesc in Cuba din propria lor vointa, sunt ostatici ai unui stat haiduc, ai crimei organizate care inseamna a avea o dictatura”, spune tanarul cubano-american.
„ Nu mi-e frica si niciun cubanez din exil sau din interiorul Cubei nu ar trebui sa se teama pentru ca aceasta este arma pe care comunistii o folosesc pentru a reprima poporul si pentru a reduce la tacere vocile care, la fel ca ale mele, cer o schimbare de regim”, avertizeaza.
Fernandez, la fel ca marea majoritate a cubanezilor, asteapta cu credinta si speranta acea schimbare de viata mult asteptata dupa mai bine de sase decenii de represiune: „Sunt pe deplin convins ca poporul cubanez, dupa ce a experimentat sfera libertatii de a Prin acest popular rebeliune, stiind cum e sa iesi pe strada si sa-ti exprimi gandurile, te vei simti mai unita. Sunt increzator ca foarte curand vor avea loc schimbari mari in Cuba.”
