Infectia cu Helicobacter pylori este cea mai frecventa infectie intalnita la om, prevalenta ei crescand progresiv cu varsta.
Helicobacter pylori (Hp) este un bacil specific uman, capabil sa supravietuiasca in stomacul gazdei in ciuda mediului acid si raspunsului imunologic al acesteia. Transmiterea infectiei se face de la persoana la persoana, pe cale oral-orala
(prin saliva), fecal-orala (apa contaminata, maini murdare) sau gastro-orala (endoscoape incomplet sterilizate).
Din punct de vedere clinic, aceasta boala infectioasa cronica poate fi asimptomatica pentru o lunga perioada de timp, majoritatea persoanelor coabitand cu bacteria, fara a dezvolta nici un simptom de-a lungul vietii. Cu toate acestea, importanta cautarii si tratarii infectiei consta in potentialul patogen al bacteriei, aceasta putand determina gastrita, ulcer, cancer gastric sau limfom MALT (un subtip de limfom non-Hodgkin), cu simptomatologie specifica fiecarei entitati.
Diagnosticul infectiei cu Hp se poate face prin teste invazive si non-invazive.
Testele invazive utilizeaza fragmente de mucoasa gastrica prelevate in cursul endoscopiei digestive superioare, detectandu-se ulterior Helicobacter pylori prin examen histopatologic, examen microscopic direct, test rapid la ureaza sau cultura bacteriana. Examenul histopatologic este o metoda valoroasa ce permite si aprecierea modificarilor de gastrita asociate infectiei Hp. Microscopia directa si testul rapid la ureaza sunt tehnici rapide de detectie a Hp (direct, respectiv indirect), ultima fiind larg utilizata in practica medicala. Tehnicile de cultura bacteriana, desi au cea mai mare specificitate de detectie a bacteriei (aproximativ 100%), sunt greu accesibile, fiind rezervate centrelor cu acces la un laborator microbiologic performant.
Testele non-invazive includ testele serologice, determinarea antigenului de Hp in materiile fecale si testul respirator cu uree, acesta din urma nefiind accesibil clinicilor din tara noastra, din cauza costului ridicat. Testele serologice sunt, insa, foarte frecvent utilizate, datorita simplitatii, rapiditatii obtinerii rezultatelor si costurilor mici pe care le presupune. Ele se bazeaza pe detectia anticorpilor anti-Helicobacter pylori (IgG anti-Hp) in serul pacientilor. Metodele folosite sunt calitative sau cantitative, primele fiind insa influentate in cazul pacientilor care au urmat tratament cu unul dintre antibioticele la care este sensibil Hp. Determinarea antigenului in fecale are o sensibilitate superioara testelor serologice si este usor de efectuat, fiind metoda diagnostica de electie.
Testele moleculare care detecteaza ADN-ul Hp in materiale biologice ca saliva, sucul gastric, mucoasa gastrica sau fecale nu sunt folosite in prezent din cauza numeroaselor rezultate fals pozitive.
Ca strategie de diagnostic, se recomanda ca la pacientii sub 45 de ani si fara simptome alarmante sa se detecteze infectia Hp prin metode serologice sau prin antigen fecal, insa la pacientii peste 45 de ani si cu simptome alarmante este obligatorie endoscopia.
Tratamentul infectiei presupune o tripla terapie cu un inhibitor al secretiei gastrice si doua antibiotice, iar in cazul rezistentei la tratament se recomanda cvadrupla terapie, la care se adauga preparate de bismut cu actiune antimicrobiana.
Eradicarea Hp se recomanda la toti pacientii cu ulcer gastric sau duodenal, la pacientii cu limfom MALT sau gastrita atrofica, la pacientii cu rude de gradul I cu cancer gastric, precum si dupa rezectia cancerului gastric.
