Romania sub comunism a fost reprezentata de o perioada zbuciumata, indeosebi dupa vizita lui Nicolae Ceausescu in China, acesta dorindu-si sa puna in aplicare metodele comuniste chineze care, chipurile, aveau sa indrepte tara spre prosperitate.
Rezultatul ambiguu al alegerilor din 1937 a reprezentat sfarsitul regimurilor democratice din perioada interbelica, drumul spre dictatura fiind deschis, dovada stand ca la inceputul anului 1948 toate organele puterii de stat, guvernul si Parlamentul erau dominate de comunisti. Tot in anul 1948 s-a adoptat prima constitutie comunista a Romaniei inspirata din constitutia sovietica, acest lucru marcand regimul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. El va incepe procesul de cooperatizare a agriculturii prin fortarea taranilor sa-si cedeze pamanturile si sa formeze asa numitele CAP-uri. A fost organizata astfel politia politica, parte a securitatii care a introdus terorismul de stat impotriva tuturor opozantilor, reali sau imaginari, ai regimului comunist. A fost creata o retea de inchisori si lagare de munca printre care se numara si Gherla, Sighet, Pitesti, Canalul Dunare-Marea Neagra, destinate detinutilor politici.
Romania sub comunism adera in 1949 la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), fiind una dintre cele mai mari realizari pe planul politicii externe. In 1955, Romania devine membra fondatoare a Pactului de la Varsovia, iar in 1956 obtine retragerea trupelor sovietice, incepand un proces progresiv de distantare fata de Moscova.
Insa extinderea comunismului nu se opreste aici, ideologia cunoscand o a doua etapa de evolutie odata cu venirea la puterea a lui Nicolae Ceausescu in 1965. De meserie ucenic cizmar, acesta a fost implicat in conducerea partidului in intreaga perioada stalinista. Ajuns la conducerea tarii, Ceausescu va impune un regim politic, cel national-comunist, departandu-se tot mai mult de URSS. Se pare ca perioada Romaniei sub comunism avea sa dureze mult timp, mai ales ca, aparent, obtinuse acordul populatiei.
Primele planuri ale liderului comunist au fost de a reabilita victimele regimului Dej, de a importa personalitatile culturii romane anterior interzise, de a reorganiza invatamantul pe principii nationale si de a slabi cenzura in domeniul cultural si al circulatiei persoanelor. De fapt, acesta a fost si motivul asa zisei reabilitari – de control, mai degraba. Perioada destinderii se incheie odata cu “revolutia culturala”, organizata dupa modelul chinez, constand in subordonarea totala a oricarei productii intelectuale fata de doctrina comunista. Astfel, in 1968 Romania sub comunism este singurul stat socialist care nu participa la invadarea Cehoslavaciei, fapt ce, intr-o oarecare masura, i-a adus sprijinul voalat al tarilor democratice, cum ar fi Marea Britanie.
Dictatorul comunist lanseaza proiecte economice gigantice, care conduc la industrializarea fortata a tarii, in discordanta cu resursele si posibilitatile de desfacere a produselor. Se trece la demolarea(sistematizarea) satelor, bisericilor si a tuturor semnelor ce aminteau de “Romania burgheza”. Rezultatele acestei politici au fost saracirea populatiei, producerea crizei alimentare, frigul si lipsa de electricitate din casele oamenilor. In ciuda acestor fapte, Romania sub comunism a fost considerata de catre Statele Unite ale Americii “cea mai favorizata natiune”.
Criza interna si contextul international favorabil au facut ca regimul Ceausescu sa se prabuseasca in 1989, pe fondul revolutiei. Motivul imediat al revolutiei a constat in esecul total al politicii economice a regimului Ceausescu: caracterul supradimensionat si deloc performant al industriei, randamentul slab al agriculturii – esecul al politicilor financiare, deplasarile masive de populatie dinspre sat spre oras generata de industralizarea fortata, mizeria materiala si morala in care traiau cei mai multi romani. De pilda, cartelarea alimentelor, lipsa de lumina si caldura, suprimarea libertatii de gandire si a exprimarii libere, punerea intregii activitati economice si culturale sub controlul partidului nu au facut decat sa inflameze randurile populatiei si mai mult, mai ales ca presa internationala vedea Romania sub comunism precum un butoi de pulbere.
La 16 decembrie 1989, se declanseaza revolutia la Timisoara, aparand astfel si primele victime. La 21 decembrie, Ceausescu convoaca un miting la Bucuresti, prilejuind extinderea revolutiei in capitala, apoi si in majoritatea oraselor tarii. Ceausescu, vazand consecintele revolutiei a fost nevoit sa fuga de indata la 22 decembrie. Ulterior, acesta a fost prins la Targoviste, “judecat” si executat impreuna cu sotia sa, Elena Ceausescu. Tot in aceeasi zi, puterea a fost preluata de catre Frontul Salvarii Nationale in frunte cu Ion Iliescu. Romania sub comunism a devenit astfel republica democratica. In fond, drumul spre democratie a fost mult mai anevoios decat s-a crezut initial.
Chiar si asa, Romania sub comunism a avut si perioade prospere din punct de vedere economic, cel putin in aparenta. In anii ’70, adica la 5 ani de la preluarea puterii de catre Ceausescu, tara a cunoscut o devoltare industriala considerabila, chiar daca a fost fortata, infrastructura a fost consolidata, dar s-au creat si adevarate monumente ale comunismului, indeosebi dupa 1980, cand Nicolae Ceausescu si-a impins puterea si cultul personalitatii spre limitele inimaginabilului.
