Chimia dintre doi oameni – un mit?

Dragostea este, poate, cel mai greu explicabil fenomen care ne dicteaza actiunile, ne face sufletul sa vibreze, ne transforma in artisti, ne provoaca pana la actiuni nebunesti.

Printre altele, ea se rezuma la atractia dintre un barbat si o femeie – atractie care ridica inca semne de intrebare pana si oamenilor de stiinta.

Inca nu intelegem de ce unii oameni se conecteaza emotional si mental mai mult decat o fac altii, de ce unii iubesc persoane complet neinteresante pentru altii, de ce ratiunea nu ii poate dicta inimii?

Raspunsul este amplu si generator de ambiguitati ce interfereaza cu psihologia, astrologia, divinitatea sau alte credinte primitive sau supranaturale.

Peste toate astea se astern cateva explicatii stiintifice care garanteaza oarecum existenta reala a “chimiei dintre doi oameni.”

Feromonii, bata-i vina!

Este deja cunoscuta teoria conform careia fiintele umane, asemenea animalelor, produc si reactioneaza la substanta inodora numita feromoni, substanta care influenteaza comportamentul sexual.

Psihologii Martha K. McClintock si Kathleen Stern au oferit feromonilor o definitie relevanta: feromonii sunt semnale chimice lansate de catre un individ in aer si care afecteza fiziologia si comportamentul altor membri din aceeasi specie”, garantand existenta unor feromoni umani.

Complexul major de histocompatibilitate

Pe de alta parte, sunt oameni de stiinta care spun ca marele secret din spatele atractiei, “chimiei” dintre sexe este format din trei litere – CMH.

Pe scurt, exista pe suprafata leucocitelor un complex de molecule ce au un rol extrem de important in consolidarea imunitatii.

Implicit, CMH determina compatbilitatea in caz de transplant sau predispozitia catre boli autoimune, iar rolul lui nu se opreste aici: CMH are de spus un cuvant foarte important chiar si atunci cand oamenii isi aleg partenerii.

Factorii genetici implicati in crearea moleculelor CMH determina selectia sexuala: perechi de gene care formeaza o familie de gene, purtand numele “alele”.

In 1970 s-a demonstrat ca in cazul animalelor, masculii au tendinta de a prefera femelele cu alelele CMH cat mai diferite de ale lor.

Aceasta atractie se datoreaza faptului ca indivizii cu gene neasamanatoare au sanse mai mari sa nasca copii sanatosi.

Altfel spus, evolutia ne-a invatat sa alegem asa cum alegem – aparent irational, dar in realitate, extrem de precis, cu un scop bine definit.

Iar simtul care ajuta selectia sexuala este cel olfactiv (chiar si fara sa constientizam), desi ne proclamam o specie vizuala: ni se pare agreabil mirosul celui care are CMH diferit de al nostru.

Cercetatorul elvetian Claus Wedekind a devenit celebru pentru “testul tricourilor transpirate” prin care a conchis: femeile i-au gasit atragatori din punctul de vedere erotic pe acei barbati care aveau alelele diferite de ale lor, numai mirosindu-le transpiratia, apoi femeile care isi administrau anticonceptionale au preferat barbatii cu genotip asemanator, astfel de pilule interferand cu selectia sexuala naturala.

De ce femeile aleg?

In majoritatea cazurilor se crede ca femeile aleg, ceea ce este foarte adevarat pentru ca, se pare, femeile sunt inzestrate cu un simt olfativ mult mai fin. Simtul olfatic masculin este mai putin sensibil al nuante decat cel feminin.