Inca din cele mai indepartate timpuri, cerealele au jucat un rol important in viata oamenilor si in evolutia societatii, stand la baza alimentatiei si oferind o gama bogata de alimente. Ele sunt primele plante cultivate, la inceput in Egipt si Mesopotamia. Inceputul cultivarii acestor plante dateaza din mileniul al VII-lea inaintea erei noastre, iar prima planta cultivata a fost orzul, urmand graul, meiul, secara si ovazul. Plantele cultivate atunci erau extrem de diferite de cele existente in prezent, datorita modului selectiv de cultivare din zilele noastre, care permite existenta unei varietati bogate de cereale.

Acestea au fost extrem de utile omului, datorita propietatilor nutritive pe care le contin si a faptului ca se puteau depozita foarte usor si puteau fi pastrate perioade lungi de timp, spre deosebire de vanat, care se altera in foarte scurt timp. Plantele acestea apartin familiei Gramineae, iar de-a lungul timpului s-au cultivat grau, orz, secara, porumb, ovaz, sau mei. De asemenea, o alta planta care face parte din aceeasi categorie este hrisca, singura exceptie constand in faptul ca nu face parte din familia Gramineae, ci din familia Cannabaceae.

La inceput, oamenii consumau cerealele in starea lor cruda, mai tarziu realizand ca pot macina boabele. Odata cu macinarea boabelor, au inceput sa pregateasca un fel de paine, prin fierberea boabelor macinate cu apa, rezultand mai mult un fel de lipie, decat paine. Aparitia acestui fel de paine, cu toate ca nu era dospita, a avut o importanta deosebita pentru hrana oamenilor, reprezentand un aliment fundamental pentru foarte multe civilizatii. In anul 1000 i. Hr, apare in Egipt un grau de o calitate superioara, ce continea substanta necesara pentru a creste painea in cantitati suficiente, iar painea era mult mai gustoasa si mult mai aspectuoasa, datorita culorii albe.

De la egipteni, secretul fabricarii painii s-a raspindit la Greci, urmand apoi ca intregul continent european sa pregateasca painea alba dospita, fiind unul dintre importantele beneficii aduse de aparitia cerealelor. In unele regiuni painea devine mai importanta decat carnea, iar in vremurile grele, in care nu erau alte resurse de hrana, a fost singurul aliment pe care oamenii il consumau. Totodata, in trecut, iti puteai da seama de clasa sociala din care facea parte o persoana, in functie de painea pe care o consuma, existand painea neagra, pe care o consumau saracii, si painea alba, destinata persoanelor bogate. Aceasta diferenta se facea deoarece era mult mai dificil sa se faca faina alba in acele timpuri.

Bineinteles, painea nu este singurul beneficiu al aparitiei cerealelor, cerealele fiind fundametale pentru dezvoltarea civilizatiei umane. Astfel, oamenii, care erau pana atunci vanatori-culegatori, au inceput sa se preocupe de cultivarea plantelor, invatand sa sadeasca semintele si sa asigure muncile agricole necesare unei recolte bogate. Odata cu aparitia unor recolte generoase, a fost posibila cresterea populatiilor datorate unei hrane mult mai bune. Printre marile realizari, determinate de cultivarea acestor plante, se numara domesticirea animalelor si inventarea rotii. De asemenea, s-a descoperit utilitatea animalelor in realizarea muncilor agricole, alaturi de irigatie si unelte.

Unealta pe care oamenii o foloseau pentru a ingriji cerealele cultivate era sapaliga, care a cunoscut mai multe stadii de evolutie. La inceput, aceasta era doar un bat, cu care se scoteau radacinile plantelor, apoi a fost formata fie dintr-o placa de piatra ascutita, legata pe o bucata de lemn, care avea o coada, fie doar din lemn. Dupa aparitia acestor sapaligi, in mileniul al IV-lea a aparut primul plug, al carui brazdar era format dintr-o placa de lemn si un cui. Aceasta inventie a fost foarte utila oamenilor, mai ales ca agricultura reprezenta principala lor ocupatie. Toate aceste stradanii au dus la aparitia uneltelor performante si a masinilor agricole, care permit obtinerea unor rezultate optime, in urma realizarii muncilor agricole, demonstrand locul important pe care il ocupa agricultura in zilele noastre.

Aparitia cerealelor si a painii a dus la aparitia berii, la inceput produsa in urma procesului de fermentie a painii, pastrata in apa indulcita. Cele mai vechi dovezi ale existentei berii au fost descoperite in Mesopotamia si dateaza din anii 3500-2900 i. Hr. Fiecare civilizatie s-a bucurat de avantajele oferite de aceste plante. Egiptenii cultivau mai multe soiuri de orz si doua soiuri de grau, din care pregateau, in mod special paine, ajungand ca in perioada 1550- 1070 i. Hr. sa prepare un numar de 40 de tipuri de paine. La fel ca egiptenii, populatia din Mesopotamia cultiva orz si grau, preferand orzul, deoarece se dezvolta mult mai bine in solurile mesopotamiene. Printre produsele obtinute aici se afla o bautura alcoolica preparata din orz.

Atat evrei, cat si persanii aveau drept cereala principala orzul, urmand apoi graul, iar din orz preparau paine nedospita, cei din urma hranindu-se si cu mamaliga de mei. Grecii cultivau foarte putin grau, fiind foarte importante pentru ei orzul, secara si ovazul, iar alimentul principal pentru acestia era lipia. Romanii cultivau la inceput mei si grau, din care faceau mamaliga si lipie, urmand ca in secolul al II-lea i. Hr. sa apara painea din aluat dospit cu drojdie, care avea o importanta deosebita pentru aceasta civilizatie, existand brutari pentru fiecare tip de paine, si anume alba, intermediara si neagra, destinata saracilor.

Pentru chinezi, cerealele cele mai importante erau orezul si meiul, iar japonezii cultivau atat orez si orz, cat si mei si grau. Germanicii cultivau orz, grau, secara, din care preparau lipii coapte sau terci, insa pe teritoriile ocupate de ei se gasea plantat si meiul sau ovazul. Porumbul este, de asemenea, o sursa importanta de hrana, insa acesta este originar din America Centrala si de Sud si s-a raspandit mai tarziu, facandu-si aparitia in Europa la sfarsitul al XV-lea.

Desi cerealele ocupa si astazi un rol foarte important in alimentatia noastra si a animalelor, acestea sunt importante si din punct de vedere economic, existand uneori un interes crescut fata de productii mai mari, care sa nu genereze costuri ridicate, ceea ce duce la aparitia produselor mai putin sanatoase, in defavoarea produselor ecologice, care sunt mult mai costisitoare, dar si mult mai sanatoase.