Odata ajunsa la spital, gravida este supusa unor proceduri medicale de rutina. Unele dintre acestea sunt intr-adevar necesare, insa altele sunt facute doar pentru ca asa dicteaza politica spitalului sau pentru ca asa este obiceiul personalului medical.

Iata pe scurt, cam ce se poate intampla dupa internare cu gravida aflata in travaliu:

Monitorizarea mamei: tuseu vaginal pentru verificarea dilatarii colului uterin, masurarea tensiunii, a pulsului, a contractiilor. Monitorizarea fatului – masurarea batailor cordului fetal. Procedura este extrem de utila in cazul in care vorbim de un travaliu cu anumite riscuri, permitand urmarirea permanenta a fatului si posibilitatea interventiei rapide in cazul in care apar probleme. In cazul in care este facuta cuntinuu si fara sa fie neaparata nevoie, dezavantajul este ca tine gravida “legata” de pat, iar astfel mama suporta mai rau durerea si se prelungeste durata travaliului. Clisma. In unele spitale se face de rutina, iar in altele gravida poate alege daca sa o faca sau nu. Ceea ce trebuie sa stie ea este ca inainte cu cca 24 de ore de debutul travaliului sau chiar la inceputul sau, femeia are scaune mai dese si mai moi, deci practic organismul sau stie singur sa se curete inainte de nastere. Totusi, clisma elimina mai mult din materiile fecale din intestin si este folositoare in sensul ca femeia va avea mai putine reziduuri in expulzie. Pe de alta parte, aceasta procedura poate avea si riscuri, grabind dilatarea si fatul coborand mai rapid (pana aici pare avantajoasa, dar existand pericolul angajarii gresite a acestuia. Perfuziile intravenoase. Scopul principal este de hidratare a gravidei sau de administrare a unor medicamente, dar totodata o imbobilizeaza la pat, deci nu va putea fi activa pentru o perioada, ceea ce poate duce la incetinirea travaliului. Procedura poate fi evitata prin consumarea de hrana si lichide suficiente si sa se apeleze la ea doar in caz de necesitate, nu de rutina asa cum se intampla de prea multe ori.

Epiziotomia (incizia perineului) se face de prea multe ori de rutina. Ideea este ca, daca ar fi lasate, majoritatea femeilor ar reusi sa nasca fara acesta interventie sau cu usoare rupturi. Epiziotomia scurteaza expulzia cu cca 10 minute, dar acest lucru nu se justifica daca ne gandim la multiplele dezavantaje pe care le are: risc de hemoragie si de infectii, durere locala timp de cateva saptamani, disconfort maxim la reluarea vietii sexuale, sensibilitate chiar mai multe luni. Exista si situatii in care aceasta procedura se impune, de exemplu daca perineul mamei nu este suficient de elastic si capul bebelusului nu poate patrunde sau daca fatul incepe sa aiba probleme, dar cel mai bine este sa fie pe cat posibil evitata, intrucat poate evea riscuri si pe termen lung. Anestezia epidurala. Este procedura prin care medicul anestezist injecteaza un anestezic local in spatiul epidural ce inconjoara maduva spinarii. Aceasta blocheaza transmiterea spre creier a senzatiilor de durere provenite de la uter si vagin; gravidei ii vor amorti abdomenul si picioarele. In general, anestezia se face dupa ce colul ajunge la o dilatatie de 4 cm si efectul ei apare dupa aproximativ 30 de minute. Anestezia epidurala  (http://www.promama.ro/servicii/cursuri-lamaze/) are multiple riscuri, atat pentru mama, cat si pentru fat si, din pacate, de multe ori acestea nu sunt aduse la cunostinta viitoarei mame de catre medicul anestezist sau obstetrician.

Pentru a putea lua decizii informate in ceea ce piveste procedurile spitalicesti, este indicat ca viitorii parinti sa se intereseze din timp de acest subiect, apeland la sfaturile specialistilor. In acest scop, tot mai multi dintre ei decid sa urmeze cursuri prenatale, in afara maternitatilor, inlaturand astfel riscul de a li se inocula procedurile din respectivul spital.