Saptamana trecuta, pe 21 ianuarie, am vorbit despre Henri Coanda, o mare personalitate din lumea stiintei din Romania, pionier al aviatiei si inventatorul motorului cu reactie.
Daca saptamana trecuta am incercat, pe cat posibil, sa deslusim impreuna istoria avionului cu reactie si a altor inventii ale lui Henri Coanda, astazi vom poposi asupra biografiei pictorului Camil Ressu.
Site-ul agentiei de stiri Mediafax noteaza la “Semnificatii istorice pentru 28 ianuarie” anul 1880, anul in care s-a nascut pictorul Camil Ressu (decedat la 1 aprilie 1962).
Potrivit enciclopediei Wikipedia, Camil Ressu (nascut la Galati la 28 ianuarie 1880) a fost un pictor roman, care, prin intreaga sa activitate artistica, pedagogica si sociala, a fost una din personalitatile marcante ale artei romanesti.
De asemenea, pictorul Camil Ressu a fost membru titular al Academiei Romane.
Pictorul Camil Ressu se trage dintr-o familie de aromani (macedoromani) din regiunea Epirului, familie care s-a stabilit in Romania pe la inceputul secolului al XIX-lea, scrie Wikipedia, care citeaza ca bibliografie cartea semnata de Gheorghe Cosma si intitulata “Camil Ressu” (aparuta in Bucuresti, in 1967).
Tatal sau, Constantin Ressu, jurnalist de profesie, cu studii de drept la Bruxelles, facea pictura in timpul liber.
La varsta de sapte ani, in 1887, Camil Ressu a fost inscris la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti, avandu-l ca profesor pe G. D. Mirea.
Camil Ressu si-a continuat apoi studiile la Iasi, unde a studiat cu pictorii Gheorghe Popovici si Gheorghe Panaiteanu Bardasare. In 1902, a terminat studiile la Scoala de Belle-Arte din Iasi, obtinand medalia de argint. In acelasi an, a plecat sa se perfectioneze in strainatate.
Se opreste timp de doua luni la Munchen, pentru a vizita muzeele din localitate, dupa care pleaca la Paris si se inscrie la Academia Julian, in atelierul lui Jean Paul Laurens, unde i-a avut colegi pe Jean Al. Steriade, Nicolae Darascu si Ion Theodorescu-Sion.
In 1908, Camil Ressu a revenit in Romania si, preocupat fiind de problemele sociale din tara, a colaborat cu publicatiile vremii Furnica, Facla si Adevarul, publicand desene satirice. Tot in 1908, Camil Ressu s-a inscris in Partidul Social-Democrat din Romania.
A participat pentru prima data in anul 1910 la expozitia “Tinerimii Artistice” cu peisaje si compozitii pe teme rustice. Doi ani mai tarziu, in 1912, a expus la Salonul Oficial tabloul “Inmormantare la tara”, iar in anul urmator, la “Tinerimea Artistica”, a expus portretul de grup “Terasa Oteteleseanu”, cu “sapte figuri ale boemei literare, muzicale si pictoricesti“.
In anul 1914, si-a deschis prima expozitie personala la Bucuresti. Trei ani mai tarziu, in 1917, impreuna cu pictorii Nicolae Darascu, Stefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius Bunescu si cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea si Oscar Han, Camil Ressu infiinteaza asociatia “Arta Romana”, la Iasi.
Pe timpul verii, se retrage la tara si picteaza tarani la muncile campului, vederi din diferite sate, grupuri de muncitori, dar si naturi moarte, nuduri, portrete ale diverselor personalitati ale timpului si autoportrete.
Camil Ressu a participat activ la infiintarea “Sindicatului Artistilor plastici din Romania” in 1921, fiind ales presedinte, functie din care demisioneaza dupa doi ani.
In urma unei sederi mai lungi in satul Ilovat din judetul Mehedinti, Camil Ressu a realizat compozitia “Cosasi odihnindu-se” (1925), una dintre lucrarile sale cele mai reprezentative, in care Ressu isi dezvaluie vigoarea sa plastica.
Camil Ressu a fost profesor si rector al Academiei de Belle-Arte din Bucuresti pana in anul 1941. Din 1950, Camil Ressu a fost presedintele de onoare al “Uniunii Artistilor Plastici”, reluandu-si activitatea de profesor la Institutul de Arte “Nicolae Grigorescu”.
In anul 1955 i s-a acordat titlul de Artist al Poporului, iar un an mai tarziu a fost numit membru al Academiei Romane.
“Cu o formatie solida, in care predominau studiile dupa corpul uman, dupa peisaj si dupa obiectele din imediata apropiere, Camil Ressu a reusit ca, prin combinarea capacitatilor formative ale desenului si culorii, sa realizeze o creatie care pastreaza valorile traditiei, in conditiile unui efort de innoire a limbajului plastic” – asa este descrisa creatia lui Camil Ressu in cartea semnata de Gheorghe Cosma.
Portretul Drei. Elisei I.
Un portret realizat de Camil Ressu (Portretul Drei. Elisei I.) a fost adjudecat aseara pentru suma de 1.000 de euro la Licitatia de Alb & Negru organizata de Casa Artmark.
Prima aparitie oficiala a lui Camil Ressu cu portrete s-a consumat cu ocazia Salonului Oficial din 1912, cand a participat cu doua astfel de lucrari, portretul lui Luchian si al lui Bogdan- Pitesti.
In doar cativa ani, artistul Camil Ressu devine cunoscut pentru maiestria sa in ceea ce priveste realizarea unui chip, acest lucru fiind dovedit si de sumedenia de portrete realizate pana spre sfarsitul vietii sale, scriu cei de la Casa de licitatie Artmark.
Insa produsul final ar fi fost greu de atins si inchegat fara a stapani indeaproape tehnica desenului si a caricaturii. Aceste doua tehnici sunt de fapt si modalitatile prin care artistul Camil Ressu isi face mana, definind astfel prima perioada a desenului de portret, intre 1909-1912.
Prima etapa este caracterizata de schita rapida si sigura, prin care modelul prezent era ori caricaturizat ori reprodus grav. Principalele subiecte alese de Camil Ressu se regasesc in randul pictorilor, artistilor, poetilor in jurul carora se inchega intelectualitatea bucuresteana.
“Practicarea portretului, ca de altfel si practicarea caricaturii de portret a facut parte dintr-o serie de atitudini si expresii, incercari reusite de a surprinde caracteristicul. Chipurile realizate in creion sunt definite prin epurarea detaliilor, telul fiind deseori axat in jurul cautarii elementului semnificativ, revelator pentru temperamentul personajului vizat. In toate aceste studii, mai ales la cele din perioada 1909-1912, cele mai multe dupa model feminin, se observa o evitare a reprezentarii gesturilor excesive sau a semnelor unor expresii accentuate, majoritatea portretelor fiind conturate cu simplitate, lapidar. Ressu cauta sa deseneze in tentele sobre care sunt realizate atat prin atentia data chipului, prin folosirea penumbrelor pe figura modelelor, dar si prin simplificarea planului vestimentar“. (sursa care citeaza ca bibliografie: ENESCU, Theodor, “Camil Ressu”, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1984; SCHOBEL, Doina, “Expozitia retrospectiva Camil Ressu”, Bucuresti, 1981-1982.
