La inceputul anului, autoritatile americane au informat jurnalistii despre o operatiune extraordinara: acestia au declarat ca, odata cu desfasurarea alegerilor legislative in Statele Unite, au lansat un atac cibernetic impotriva Rusiei pentru a proteja integritatea alegerilor.
Ziarele americane au raportat ca hackerii guvernamentali de la US Cyber Command au intrerupt preventiv accesul la internet la o cladire de birouri din Sankt Petersburg care gazduieste Agentia de Cercetare a Internetului, mai cunoscuta ca „fabrica de troli” a Rusiei, pentru a-i impiedica sa raspandeasca stiri false. in ziua alegerilor din noiembrie 2018.
Vestea atacului, niciodata confirmata de autoritatile ruse, nu a provocat prea mare surpriza la Moscova. De ani de zile si in contextul escaladarii conflictului dintre Rusia si Occident, a fost evidentiata vulnerabilitatea conectivitatii globale.
Cu cateva zile inainte, Vladimir Putin avertizase despre posibilitatea ca Rusia sa fie izolata de reteaua globala. El a spus ca pentru Occident un atac cibernetic are un singur dezavantaj: operatiunile sale de spionaj puteau fi intrerupte. „[Agentiile de informatii occidentale] sunt pe net. [Internetul] este creatia lor”, a spus el. „Ei asculta, vad si citesc tot ce spui si colecteaza informatii legate de securitate”, a spus Putin in timpul unui interviu televizat: „Totusi, totul este posibil in teorie. Asa ca trebuie sa cream un segment [de internet] care sa nu depinda de nimeni.”
La inceputul acestei luni, parlamentarii rusi au urmat recomandarile lui Putin si au adoptat un proiect de lege care modeleaza cea mai ambitioasa incercare a tarii de a controla segmentul de internet al Rusiei si conexiunea acestuia cu restul lumii.
Proiectul de lege pentru „Internetul suveran”, care a fost introdus de catre parlamentari simpatizanti Serviciului Federal de Securitate al Rusiei, ar cere operatorilor de telecomunicatii sa monitorizeze intregul trafic de internet folosind tehnologia de filtrare si ar crea, de asemenea, cadrul pentru un „comutator de pornire/oprire” care ar putea permite Rusiei sa se izoleze de internetul global in cazul unui atac cibernetic.
Totul indica faptul ca Putin va semna acest proiect de lege in curand. Miscarea este vazuta ca un pas catre un firewall asemanator Chinei. Incepand cu anii 1990, Rusia a fost caracterizata de o politica de deschidere in jurul internetului global.
„Nu ar trebui sa fie fezabil”, spune Keir Giles de la Chatham House [un think tank axat pe politica internationala]. Expertul explica ca serviciile de securitate rusesti fac eforturi de ani de zile pentru reformarea segmentului de internet. „Adevarul este ca tara s-a pregatit pentru acest moment cu atata intensitate si atat de mult timp incat daca o tara este capabila sa promoveze aceste masuri tehnice, aceasta este Rusia”.
Guvernul a vazut direct impactul enorm al operatiunilor de piraterie. In 2008, hackerii rusi au lansat un atac cibernetic impotriva Estoniei, care a blocat tara. In plus, operatiunile cibernetice au jucat un rol semnificativ in anexarea Crimeei de catre Ucraina in 2014.
Statele Unite sunt constiente ca sunt tinta hackerilor militari rusi din 2016, cand acesti hackeri au fost acuzati ca au spart serverele Comitetului National Democrat si au publicat informatii daunatoare despre Hillary Clinton.
„Statele Unite au avansat ca cei care o ataca in spatiul cibernetic trebuie sa fie trasi la raspundere, iar rusii stiu ce consecinte are acest lucru pentru ei”, spune James Lewis, cercetator la Centrul pentru Studii Strategice si Internationale (CSIS) din Washington DC.
Cu toate acestea, criticii proiectului de lege sunt sceptici cu privire la fezabilitatea acestei masuri. Firewall-ul Chinei a fost dezvoltat cu scopul de a controla continutul extern, iar tara a investit averi in tehnologia de filtrare si limitarea punctelor de intrare in tara. In schimb, proiectul firewall rusesc a fost construit de la zero, cu puncte de intrare menite sa promoveze fluxul eficient de informatii si integrarea cu Occidentul.
Analistii calculeaza ca implementarea acestei legi va costa peste 300 de milioane de dolari, desi anticipeaza deja ca costul va fi cu siguranta mai mare. Intr-adevar, data planificata pentru testarea sistemului a fost amanata, deoarece parlamentarii recunosc potentiala intrerupere pe care aceasta ar putea-o provoca, intr-un context in care industria tehnologica a exprimat ingrijorari.
Criticii masurii sustin ca guvernul si-a propus o sarcina imposibila care ii va permite un control mai mare asupra cetatenilor tarii si, in schimb, nu va spori securitatea.
Parlamentarii „incercau sa adopte noi legi de acest fel”, spune Alexander Isavnin de la miscarea RosKomSvoboda, care pledeaza pentru libertatea internetului. El a ajutat la organizarea unui protest la Moscova luna trecuta impotriva proiectului de lege pentru internet, care a atras peste 15.000 de protestatari.
„Majoritatea reglementarilor noastre pe internet, blocarea continutului si filtrarea datelor reprezinta o modalitate prin care guvernul poate obtine mai multa putere si informatii”, spune el. „Dar daca nici macar nu ar putea bloca [aplicatia de mesagerie] Telegram, cum vor face un internet suveran?”
Aproape jumatate din traficul de internet al Rusiei trece printr-un punct de schimb din Moscova numit MSK-IX. In cartea lor The Red Web, jurnalistii Andrei Soldatov si Irina Borgan descriu cladirea de 19 etaje drept „inima internetului rusesc”. Google inchiriaza o camera la un etaj, in timp ce un post de ascultare FSB este situat la altul.
Pentru a se izola de web-ul global, Rusia ar trebui mai intai sa-si devieze tot traficul prin puncte de schimb controlate la nivel national, cum ar fi MSK-IX, unde informatiile pot fi analizate, continutul filtrat si, in caz de criza, oprit. fluxul de informatii din strainatate.
Urmand acesti pasi, Rusia va implementa propria versiune a Sistemului de nume de domeniu (DNS), care traduce URL-urile in adrese IP si directioneaza traficul utilizatorilor catre serverele pe care ruleaza site-urile web. DNS-ul actioneaza ca o agenda de telefon pentru internet si daca Rusia isi poate dezvolta propria versiune, care este costisitoare, ar putea controla ce servere sunt accesibile din Rusia.
„De exemplu, daca Kremlinul nu doreste ca URL-ul unui site web strain, cum ar fi cel al The Guardian, sau o aplicatie, precum Facebook, sa fie accesibila din tara, le-ar putea directiona catre o adresa IP fara margini pentru a impiedica utilizatori de retele sociale locale sau site-uri web aprobate de stat. Acestea sunt acum resurse frecvente ale Great Chinese Firewall”, explica Alex Henthorn-Iwane de la ThousandEyes, o companie de monitorizare Web cu sediul in San Francisco.
Daca sistemul dvs. ar functiona perfect, un utilizator rus nu ar observa o schimbare prea mare daca guvernul ar bloca traficul sa intre si sa iasa din retea. Site-urile web rusesti ar continua sa functioneze normal, iar guvernul spera ca majoritatea utilizatorilor vor renunta sa acceseze acele pagini si servicii care devin inaccesibile.
Adevarul este ca este un proiect foarte ambitios si dificil. In principiu, poate fi usor sa redirectionati traficul web dintr-un browser, dar finantele si comertul international se bazeaza din ce in ce mai mult pe procese automatizate care genereaza trafic transfrontalier. Iar produsele pe care le folosim in viata noastra de zi cu zi necesita din ce in ce mai mult conectivitate la Internet, ceea ce inseamna ca sistemul rusesc ar trebui sa tina cont de telefoane, masini si alte produse de consum atunci cand proiecteaza sistemul.
Spre deosebire de China, „Rusia este profund incorporata in ecosistemul web si digital global”, spune Henthorn-Iwane. „O gama larga de elemente cheie ale economiei ruse, de la servicii financiare pana la aplicatii de afaceri software-as-a-service, se bazeaza in mare masura pe interconexiunile cu serviciile din strainatate. Foarte probabil o taiere totala care ar izola Rusia de internetul global ar intrerupe toate aceste servicii, provocand un impact economic care nu ar fi minor.
Rusia, ca si alte tari, cauta o modalitate de a beneficia de avantajele economice ale internetului si, in acelasi timp, de a evita pericolele care vin odata cu cresterea conectivitatii intre utilizatori. In acest sens, Lewis subliniaza ca „tarile vor sa fie deschise afacerilor, dar inchise politicii”.
Cu mult inainte de aparitia proiectului de lege „Internetul suveran”, Rusia cautase modalitati de a limita raspandirea informatiilor considerate periculoase, prin crearea de baze de date cu site-uri web interzise si, din cand in cand, prezentand taxe utilizatorilor de internet pentru ceea ce posteaza si ca pe net.
In 2018, Kremlinul a blocat serviciul de mesagerie Telegram. Cu toate acestea, serviciul a reusit in mare masura sa ocoleasca interdictia prin deplasarea intre adrese IP, stanjenind autoritatea rusa de reglementare a internetului Roskomnadzor.
Adevarul este ca guvernul a aratat ca este dispus sa ia masuri drastice atunci cand considera ca este cazul. In timpul unei serii de proteste in octombrie anul trecut, in regiunea Caucazului de Nord din Ingusetia, un tanar protestatar pe nume Khasan a observat ceva neobisnuit: nu a putut sa incarce fotografii pe Instagram sau sa scrie despre proteste pe Facebook. De fapt, el a constatat ca nu putea accesa internetul de pe telefon si nici prietenii sau familia lui.
Protestatarii au inteles rapid ce s-a intamplat. Operatorii de telecomunicatii, la cererea guvernului rus, au taiat accesul la internet intr-o regiune rusa, in efortul de a inabusi protestele. Guvernul spera sa suge oxigenul protestatarilor, impiedicand ca imaginile virale ale protestelor sau relatarile la persoana intai sa devina publice. Televiziunea a ignorat revoltele.
„Aceasta a fost cea mai importanta zi din ultimii ani si dintr-o data internetul a incetat sa functioneze”, spune Khasan, care a acceptat sa fie intervievat in schimbul ca numele sau de familie sa nu fie publicat: „Am inteles imediat ca nu a fost o intamplare si de ce au facut-o. Pur si simplu nu mi-am dat seama pana in acel moment ca as putea fi lipsit de internet atat de usor.”
Pe masura ce Rusia isi desfasoara din ce in ce mai mult forta in strainatate, a vizat companiile de utilitati din Ucraina vecina si si-a exprimat, de asemenea, ingrijorarea ca Ucraina ar putea ataca infrastructura cheie pentru reteaua globala. Oficialii militari NATO au avertizat in 2017 ca Rusia si-a intensificat activitatea in jurul cablurilor de date submarine in Atlanticul de Nord si ca ar fi putut dezvolta arme pentru a fi folosite impotriva satelitilor. Analistii au observat ca, in cazul unui atac, Rusia ar alege sa se izoleze rapid de consecintele atacului.
„Daca Rusia doreste sa depaseasca granitele sale si sa atace infrastructura cheie, amploarea pagubelor, perturbarilor, haosului si consecintelor economice care ar urma ar avea sens ca Rusia sa incerce sa se izoleze preventiv de consecinte”, Giles, de la Chatham House. organizatie, subliniaza.
Rusia planuise sa testeze noul sistem inainte de 1 aprilie, dar acum a amanat planurile pana in noiembrie. In orice caz, este putin probabil sa ramana un secret. „Daca vor face o incercare la scara larga, cred ca va fi destul de evident”, spune Giles.
Giles subliniaza ca de ani de zile serviciile de securitate ale Rusiei s-au ciocnit cu furnizorii de servicii de internet (ISP), considerand ca reglementarile erau prea laxe. ISP-urile au protestat impotriva modificarilor, deoarece li se va cere prin lege sa instaleze echipamente de control al traficului si pentru ca probabil ar impiedica traficul pe internet.
Cu toate acestea, conflictul se rezuma la viziuni radical diferite asupra internetului si a modului in care internetul este din ce in ce mai perceput ca o arma periculoasa de atac din strainatate si ca un instrument de organizare a campaniilor nationale de protest.
Potrivit lui Giles, furnizorii de servicii de internet au indicat ca „daca incercati sa impuneti tipul de securitate pe care il au in vedere serviciile federale de securitate ruse si altii si nu veti permite circulatia libera a informatiilor, veti avea o fractura a Retea”.
