Torentul Trump, criza din Afganistan sau acordul submarinului Aukus. Administratii diferite, dar aceeasi lectie: pentru Statele Unite, UE este inca catelul ei. Tensiunea cu Rusia, care a mobilizat 100.000 de soldati la granitele cu Ucraina, a dezlantuit teama occidentala de un nou razboi pe Batranul Continent. Washington isi joaca cartile, dar ar trebui UE sa-si mute si propriile jetoane?
Criza actuala este transcendentala pentru blocul comunitar din motive evidente: proximitatea geografica sau interese comerciale, dar si pentru supravietuirea alimentarii sale cu energie in vremuri de crestere vertiginoasa a preturilor la energie electrica. Washingtonul merge pe o linie foarte fina in care pretinde ca isi apara aliatii europeni, dar in momentul adevarului nu ii deranjeaza sa-i excluda de la discutiile vitale pentru securitatea europeana, asa cum sa intamplat acum cateva zile la Geneva cu SUA-Rusia.
Una dintre revendicarile marcate ca linie rosie de Kremlin in cadrul tensiunii din Ucraina este neextinderea NATO spre est, in special a acestei tari si a Georgiei. Motorul franco-german stie ca acest salt in inaltime si includerea celor doua foste republici sovietice in Alianta ar aduce UE mult mai multe batai de cap decat beneficii. Ar precipita furia Rusiei la pragul lor si nu la cele ale Statelor Unite. Problema, ca si in multe dintre deciziile transcendentale pentru politica europeana de securitate si aparare, continua sa fie lipsa de consens. Cele 27 de tari ale UE au trecuturi diferite si, in consecinta, citesc diferit amenintarile viitorului. Orientul si Tarile Baltice fac eforturi pentru a se alinia cu mana puternica a Statelor Unite, carora continua sa aiba incredere intr-o buna parte din securitatea lor.
Isi poate incredinta UE securitatea SUA?
Fratele mai mare de pe cealalta parte a Atlanticului si-a dat intotdeauna prioritate intereselor nationale si strategice si nu le-a ascuns. UE, rapita de diviziunile sale interne si de lipsa ei de operabilitate in chestiuni defensive, s-a obisnuit in ultimele decenii sa se adaposteasca in poala. Dar Administratia Obama a indicat deja directia busolei americane: nu s-a oprit in Europa, ci in Asia. De fapt, prioritatea Americii de Nord la consiliul geopolitic in acest moment este de a face fata Chinei. Si a cerut de la europeni o mana mai dura cu gigantul asiatic. Statele Unite au facut presiuni pana la capat pentru ca acordul de investitii Bruxelles-Beijing, sigilat la sfarsitul anului 2020, sa nu vada lumina. La scurt timp dupa aceea, gigantul asiatic a depasit pentru prima data Statele Unite ca principal partener comercial al Uniunii Europene.
Razboaiele din Siria, Libia sau evacuarea afgana au avut aceeasi componenta: au raportat multe interese de securitate, economice sau migratorii pentru europeni, dar au fost o problema de nivel al doilea pentru americani, care au actionat ca atare. Cu razboiul din Siria inca intr-una dintre cele mai grave faze, ei si-au retras trupele din tara, lasand sirienii si europenii la cheremul amenintarii jihadiste constante. Conducerea lui – sau lipsa acesteia – ar trebui sa lase prima lectie despre cum sa faca fata situatiei volatile din Ucraina: UE vrea sa fie mai independenta si sa renunte la tutela SUA pentru a-si apara interesele strategice, dar continua cu lipsa ei traditionala. de incredere pentru a face acest lucru.
Cu tabla de sah global aproape in flacari, Statele Unite muta piese in fata crizei ucrainene. Si devine nerabdator de calcelia europeana. Administratia Biden doreste ca europenii sa pregateasca o baterie de sanctiuni foarte severe impotriva Kremlinului si sa-si intareasca discursul. Dar consecintele tuturor acestor lucruri ar fi mult mai mari pentru Batranul Continent decat pentru Statele Unite. Din acest motiv, tandemul german si francez mizeaza pe salvarea formatului Normandia -Ucraina, Rusia si axa franco-germana- ca o cale diplomatica de iesire din tensiunea presanta.
Paternalismul american si interesul putin sau deloc al lui Putin de a vorbi cu europenii au lasat partea von der Leyen eliberata in discutiile cruciale de saptamana trecuta. Dar UE se lupta pentru a-si revendica locul intr-o problema care priveste direct integritatea sa. Deocamdata exista deja un contra-raspuns. In aceeasi marti, Enrique Mora, secretarul general adjunct al Serviciului European de Actiune Externa (SEAE) condus de Borrell, se afla la Moscova pentru a dirija relatiile bilaterale – care nu si-au mai ridicat capul de la controversata conferinta de presa dintre Borrell si Lavrov – si pentru a transmite catre omologii lor rusi decalogul masurilor convenite de cei douazeci si sapte si care trec prin avertismente si o mana intinsa pentru dialog.
Energicii, cealalta batalie in focul incrucisat
Rusia este cel mai important vecin al UE. Dependenta sa energetica – UE importa 40% din gazul sau din aceasta tara – sau problemele de securitate creeaza o obligatie care, desi in ultima vreme da semne de rupere, nu are de ales decat sa ramana intacta. Bruxelles si Moscova sunt obligate sa se inteleaga. Ambele au o granita fizica si chiar si Rusia are o enclava pe teritoriul UE, Kaliningrad. La randul ei, Moscova si Washingtonul sunt separate de 7.816 de kilometri. Din toate aceste motive, o solutie negociata la criza ucraineana este mult mai favorabila pentru europeni.
Bateriei de masuri „fara precedent” pe care UE, Statele Unite si NATO le-au garantat va fi pusa in aplicare in cazul unei interventii militare in Ucraina ar avea raspuns de catre Kremlin cu o mai mare inchidere a robinetului de gaz catre Europa in vremuri de turbulente pentru aprovizionarea europeana cu energie. In plus, masurile restrictive in sectorul bancar sau in export ar avea un impact puternic asupra economiilor europene insesi. UE are mult mai mult in joc decat Statele Unite, care urmaresc situatia de la distanta.
Batalia pentru preturile energiei electrice este o alta artere a acestei crize care ameninta sa-i lase pe europeni in mijlocul focului incrucisat dintre Statele Unite si Rusia. Turbulentele internationale de pe pietele energetice, care zguduie in special Batranul Continent, au fost profitate si de nord-americani.
In timp ce Moscova si-ar fi redus exporturile pe fondul tensiunilor cu Ucraina si a amenintarilor de a opri Nord Strem II, Statele Unite si-au marit transporturile de gaze naturale lichefiate (GNL) catre Europa. Un win-to-win pentru nord-americanii care si-ar fi marit flotele cu 145% fata de 2020, conform cifrelor culese de El Pais. In linii mari, UE este interesata de o politica de vecinatate mai previzibila si mai pasnica cu Rusia. Pentru ca riscul nu este banal. Miza este ca nu devine terenul de joc al unui conflict armat reinnoit care s-ar duce pe propriul pamant. Si nu in american.
