Jurnalistul navarrez David Beriain, care a fost ucis in Burkina Faso impreuna cu cameramanul basc Roberto Fraile, avea foarte multa experienta in acoperirea situatiilor de conflict si a lucrat in numeroase tari de-a lungul carierei sale extinse de jurnalism.
La momentul uciderii sale in Burkina Faso, ambii faceau un documentar despre eforturile autoritatilor tarii africane de a proteja parcurile naturale impotriva braconajului si comunitatile care traiesc in ele.
Cei doi faceau parte dintr-un grup de aproximativ 40 de persoane cu care contactul s-a pierdut luni in jurul orei 15.30, intr-un parc natural situat la granita dintre Burkina Faso si Benin, o „zona periculoasa pentru ca este un camp de operatiuni al teroristilor”. braconieri si banditi”, a subliniat ministrul Afacerilor Externe, Arancha Gonzalez Laya, care a deplans „vestea trista”.
David Beriain, reporterul care a onorat povestirile
David Beriain Amatriain s-a nascut in 1977 in Artajona si a absolvit in 1999 in Stiinte ale Informatiei de la Universitatea Navarra. A fost casatorit cu producatorul venezuelean Rosaura Romero.
Oricine a visat vreodata sa fie corespondent de razboi, privindu-se in oglinda, a vazut chipul lui David Beriain Amitriain. Reporterul navarrez, nascut la Artajano in 1977, este un exemplu de angajament si profesionalism cu cel mai complex jurnalism, cu care trece granitele, cu care schimba cu adevarat viata protagonistilor sau cel putin reuseste sa transmita empatie si sa explice un complex. realitate la mii de mile departare.
I-a intervievat pe cei mai buni si pe cei mai rai de pe planeta. „Trebuie sa ne punem in pielea altor oameni, chiar si a celor cu care nu vrem sa avem ce face”, a explicat el. In 2008, lumea l-a pus pe Beriain pe harta cu incredibilele sale reportaje si documentare din jungla columbiana despre gherilele FARC, dar el isi taiase deja dintii in Afganistan, Darfur sau Kashmir.
Umil si recunoscator, a fost unul dintre acei oameni care a stiut sa dea sfaturi colegilor si viitorilor jurnalisti. Spre deosebire de alti corespondenti din „trib”, el nu a dispretuit jurnalismul local. „Daca povestile sunt grozave, trebuie sa onorezi acea maretie cu mijloace, cu munca ta, cu pasiune… cu orice; cu ceea ce ai. Toata munca noastra urmeaza un singur principiu, si anume ca mediocritatea noastra nu sta in calea maretiei povestii; ca stim sa-i facem dreptate».
In calitate de corespondent de razboi si obisnuit in locuri inospitaliere, Beriain are o hemeroteca care reflecta asupra eternei chestiuni a colegilor, din cauza posibilitatii foarte reale de a muri facand munca jurnalistica. Sa-ti exersezi profesia. De mai multe ori si-a amintit ca nu a fost „o victima”, ca si-a ales meseria. In altele, cum ar fi revista Universitatii din Navarra, unde a studiat, a recunoscut ca a fost foarte norocos in viata.
„Parintii mei, familia mea si sotia mea m-au iubit in cel mai frumos mod in care poti iubi pe cineva: liber. Chiar daca asta inseamna in cazul lui ca intr-o zi poate exista un apel care sa le spuna „Nu se intoarce”. Este un act de generozitate de care nu stiu daca as fi capabil.”
In urma cu cativa ani, din cauza accidentului suferit la Fukushima, inregistra acolo si apoi a mers la programul „Espejo Publico”, unde a fost intervievat de Susanna Griso. Intrebat despre munca sa in acest tip de situatie complicata, el a asigurat si atunci: „Toata lumea are mai multa frica decat informatie”.
A fost un jurnalist „de neoprit” care „stia ce vrea si a facut-o”. Acest lucru a fost descris in declaratii pentru Efe de decanul Colegiului Jurnalistilor din Navarra, Miguel Angel Baron, care, dupa ce si-a plans moartea, a comentat ca „Sunt sigur ca David a contat ca acest lucru se va intampla si pacat este ca s-a intamplat. s-a intamplat”.
Dupa cum isi aminteste Baron, si-a taiat dintii ca jurnalist „intr-un mic ziar din interiorul Argentinei. Primul sau raport a fost intr-un azil in care au existat plangeri ca detinutii sunt violati si, odata publicate, a spus ca viata i s-a schimbat si a decis ca asta vrea sa faca tot restul vietii: sa-i ajute pe cei care sufera”.
Roberto Fraile, un cameraman local cu aspiratii globale
Roberto Fraile a fost un cunoscut si iubit cameraman la postul local de televiziune din Salamanca, La 8. Avea 47 de ani si era nascut in Barakaldo, a crescut in Valladolid. Fraile era de 21 de ani la Television Castilla y Leon, o retea pe care a parasit-o recent pentru a se alatura companiei de productie a lui David Beriain. Cameramanul a fost experimentat nu doar in stirile locale, ci si in stirile internationale. De altfel, el a fost deja ranit de o grenada la Alep, in plin razboi din Siria din 2012. Kosovo, Irak, Libia sau Congo sunt alte conflicte de razboi pe care Fraile le-a acoperit si a lasat portretizate. Asa a fost pasiunea lui pentru jurnalismul international, incat a profitat de multe ori de vacante pentru a le putea acoperi. Cameramanul lasa doi copii la Salamanca.
El se mutase in tara africana in urma cu cateva saptamani, dupa ce se intorsese in capitala Salamanca inainte de pandemie. Frate, s-a nascut in Euskadi in urma cu 47 de ani, dar se afla in Salamanca de mai bine de 25 de ani lucrand ca cameraman de televiziune, iar in ultimii ani s-a mutat frecvent sa filmeze documentare in tari precum Columbia, Brazilia si acum Burkina Faso, impreuna cu David Beriain.
